În seara aceasta am făcut sabat de la programul uzual din timpul săptămânii și am mers în Club Prometheus, la concertul lui Emeric Imre. Acest eveniment mi-a dat energie pentru încă o săptămână.
Barul era plin de oameni, iar noi eram cei mai tineri. În ciuda acestei diferențe, m-am simțit ca într-un cerc de prieteni. Asta datorită artiștilor care au prestat servicii pe scenă.
Concertul a început cu Puiu Crețu band, care ne-a încălzit atât cu melodii proprii, cât și nemuritoarele Amintire cu haiduci sau Hai acasă. Apoi a urmat Emeric Imre, care și-a lansat noul album – “Târziu”. Cireașa de pe tort a serii a fost Andrei Păunescu, care a avut niște intervenții de-a dreptul savuroase. A cântat și 3 piese din cărțile lui (“Zodiacul cu femei” și “Iobag la patron, iobag la stat”, pe care le va lansa pe 17 octombrie la ora 17.00, la Librăria Sadoveanu de pe Magheru) și o parodie la Nebun de alb.
Mereu am spus că admir la folkiști că-și împart piesele fără resentimente. În alte genuri de muzică, dacă stai numai pe cover-uri, se zice că ești varză. Folkiștii promovează poeziile românești și fac în așa fel încâț versurile îți rămân întipărite în minte. Și mai mult decât atât, folkiștii sunt prieteni.
În timpul melodiei Noiembrie, lui Emeric i s-a rupt o coardă de la chitară. Ceilalți au făcut mișto de el, dar l-au acoperit cât o înlocuia, cântând încă o piesă. Apoi a mai fost împărtășirea de amintiri. Este fascinant ce memorie au acești oameni – Asta s-a întâmplat pe 1 septembrie 1995…
În seara aceasta am intrat într-o stare zen pozitivă și vreau să le mulțumesc minunaților artiști care au contribuit la asta în această seară. Am râs, am cântat, m-am simțit bine.
Mulțumesc!
0 Comments