Ce-am mai citit

Initial am vrut sa scriu un post lunar, insa uneori intram cu o carte jumatate intr-o luna, jumatate in alta. Acum, dupa ~3 luni de la Lecturi din ianuarie 2010, voi scrie despre cartile pe care le-am mai citit, in ordinea -aproximativ – cronologica a lecturarii lor.

~ Zorba Grecul de Nikos Kazantzakis intra in preferatele mele! Este o carte geniala in care autorul pune fata in fata doua personaje total diferite: un intelectual si un… pierde-vara. Cel dintai este mereu surprins de Zorbas, de gandirea sa influentata de scoala vietii.

“Al naibii sa fiu daca-mi pasa de carambol; noapte, zi, o tin intr-o goana, imi fac damblaua, chiar daca-mi rup gatul. Ce-am de pierdut? Nimic! Parca, dac-o sa merg cu bagare de seama, n-o sa ma lovesc?! Pe naiba! Ba o sa ma lovesc! Asa ca fac totul la motoare!”

~ Jurnal-ul Oanei Pellea este de asemenea o carte de prim raft – pentru mine. Autoarea isi transmite sentimentele intr-un mod atat de sincer incat nu are cum sa nu te influenteze macar un pic. Viata ei, cu suisuri si coborasuri, moartea tatalui, apoi a mamei, toate se estompau cand urca pe scena.

“Intoarce privirea dupa soare si toate umbrele iti vor cadea in spate.”
“Cu cat imbatranesti, cu-atat esti mai singur si cu-atat ti-e mai foame de dragoste.”

~ Ratacirile fetei nesabuite m-a facut sa ador stilul lui Mario Vargas Llosa si sa mai citesc inca o carte a lui (mai jos povestesc). Este vorba de Ricardo Somocurcio care are ghinionul sa se indragosteasca inca de la o varsta frageda de o fata, o femeie, cu care se va intalni accidental toata viata sa, de fiecare data sub un alt nume, cu o alta poveste (Otilia, micuta chiliana, tovarasa Arlette, Madame Robert Arnoux, Mrs Richardson, Kuriko, dna Ricardo Somocurcio). El este translator si calatoreste prin toata lumea (Peru, Paris, Londra, Japonia, Spania) si este martor la mai multe evenimente: aparitia si principiile curentului hippie (fragment din carte care mi-a placut cel mai mult), revoltele din Peru.

~ Niste raspunsuri de Mihaela Radulescu este o carte despre viata si despre oameni. M-a facut sa apreciez mai mult oamenii si sa incerc sa ii privesc dincolo de aparente.

~ Femei celebre pe divan – Catherine Siguret – ilustreaza vietile unora dintre cele mai celebra femei ale lumii: Colette, Virginia Woolf, Josephine Baker, Simone de Beauvoir, Edith Piaf, Maria Callas, Jackie Kennedy, Dalida, Francoise Sagan si Lady Diana. Fiecare dintre ele a intampinat obstacole si fiecare a facut tot ce a putut pentru a-si atinge visul, scopul, idealul. Viata vesnica vine doar o data cu munca, sacrificiul, compromisul.

~ Rusoaica de Gib Mahaiescu m-a plictisit groaznic. La fel ca si Rosu si negru a lui Stendhal. Pe prima am dus-o la capat, pe a doua nu. La Rusoaica mi-a placut tema : urmarirea unei himere, unui ideal-feminin nu duce nicaieri, deoarece se pierd ocazii si momente importante.

~ Hyde Park de Lorena Lupu este extraordinara. Sunt atatea momente surprinse de Fata-Pisica, incat m-a facut sa ma ganesc daca nu cumva dorm in timp ce actionez, pentru ca nu imi dau seama cand se intampla. Si sa mai spun si ca “Lamentatia unui paranoic” m-a facut sa ma simt paranoica.. Extraordinara, am zis, merita citita no matter what!

“Invatati sa iubiti, fraierilor!”
“Pentru ca familia tine mortis sa te toarne in forme.
Necunoscutii te iau asa cum esti. Stiai?”

~ Paradisul de dupa colt scris de Mario Vargas Llosa. Ador stilul in care scrie autorul acesta. A fost prima carte (cred) incare am intalnit aceasta tehnica narativa (?) in care naratorul se adreseaza personajelor principale: Paul ‘Koke’ Gaugain si Flora Tristan (bunica lui materna). Doua vieti puse in oglinda. Principii contradictorii si totusi la fel. Titlul anticipeaza tema cartii, cautarea continua pentru acel loc perfect, pentru lumea mai buna, pentru Paradis.

“Pomenile serveau doar celor care le ofereau pentru a se convinge pe ei insisi ca au inima buna si pentru a se crede drepti.”
“Sa fii inculta si saraca insemna sa fii de doua ori saraca!”
“Oamenirea lasase in urma etapele initiale, Salbaticia, Barbaria, Civilizatia, si acum, gratie noilor idei, va intra curand in ultima: Armonia”