Am inteles

Azi a fost oficial ultima zi de scoala pe anul asta. Ce relaxare. Nu pot sa spun ca a fost/am facut cine stie ce, da’ despre asta al’data.

Astazi am realizat unele lucruri. Oricat de ghinionista ma cred eu, sunt multi, foarte multi, care o duc mai rau decat mine. Liceul meu are activitati SNAC, de ajutorare a copiilor mai speciali. M-am implicat si eu, cat am putut, si am primit refuz peste refuz, ignoranta multa si mai ales indiferenta. Am mai scris despre asta , nu mai continui. Astazi am fost impreuna cu profu’ si inca cativa sa le ducem cadourile (dulciuri, hainute etc.). Copiii au pregatit un mini-spectacol foarte frumos: au cantat colinde, au dansat ca MJ, au jucat pe Fecioara Maria si Magii. A fost minunat. Apoi a venit la mine una dintre fete si mi-a spus: “tu esti Gabi, nu?”. Am ramas masca. M-a vazut pentru prima si singura data acu’ vreo 6 luni, cand am fost la Slanic Moldova cu ei. Deci wow. La acest centru am vazut si copii bogati si mai saraci, insa asta nu era, sau nu parea sa fie o bariera pentru prietenia dintre ei. Si am inteles ca unele lucruri te lovesc indiferent de conditia/pozitia ta sociala.

Impreuna cu clasa am facut o alta fapta buna (gratie Emmei), pentru 2 copii a caror tata a murit, iar mama e betiva. De aceea s-a ales ca banii sa nu fie dati pe mana femeii, ci sa se cumpere ce au nevoie

Si astazi s-au facut cadourile secrete intre colegi. Am primit o carticica cu catei, e adorabila (10x Alina!). Si cadoul meu a fost bine primit. M-am bucurat. Pentru ca mereu e loc de mai rau. Iar noi avem posibilitatea, fata de altii, sa facem ceva mai bun.

Nu sunt de acord cu facutul faptelor bune doar cu ocazii speciale, sau cu “sa fii mai bun de Craciun”, trebuie sa iti pese de ceilalti 365/366 de zile pe an, insa pentru ca unii nu inteleg, ei au nevoie de ocazii pentru a se mobiliza

Randurile de mai sus nu sunt scrise pentru epatare. Trebuie sa-mi amintesc ca mereu este loc de mai rau si sa nu ma mai plang pentru toate nimicurile.