Este vorba de Balul Bobocilor normal. Era sa uit sa imi scriu minunata parere, nu stiu cum as fi putut.
Initial am zis nu si nu. Ca nu ma duc. ce sa caut eu acolo?! Va fi doar muzica house si minimal, un amarat de concurs aranjat si prea multe specimene din categoria pitzipongyrys si cocalarus-manelarus. Insa, de ce sa comentez aiurea din afara? Mai bine sa comentez aiurea, adica corect, implicata fiind.
Bun, biletul a fost 20 de lei, mai dadeai inca 5 daca voiai sa stai la masa. Cu 5 lei imi iau 2 pachete de gume pe care nu le mestec, deci am ‘aruncat’ doar 20 de lei. Dincolo de nervii pe care ii faci cand te pregatesti, ca deh, nu poti sa te duci chiar orisicum, e BALUL, atunci s-au gasit hainele sa se ascunda si dresurile sa se rupa.
Am ajuns sanatoasa la restaurantul care de-acu’ face traditie cu gazduirea minunatului eveniment, in timpul concursului. O tanti mamica s-a gandit sa se aseze chiar in cel mai circulat punct si sa nu lase plozii ca mine sa intre, ‘ca doar nu a dat la bilet ca sa se foiasca toata seara cu scaunul, luati-o pe dincolo’ ‘dna, acolo sunt profesorii si juriul. nu putem’ ‘ ce ma intereseaza pe mine asta?’ ‘dna draga, ori stam toti 20 pe capu’ dvs, ori ne lasati sa trecem o data!’ ‘mda bine, doar acum, sa nu va mai vad foindu-va pe aici’ ‘da bine’. E grele, ce sa-i faci. Concurentii m-au interesat putin spre deloc. Mi-a placut de o pereche care au facut capoeira, restu’ erau rasuflati (mai ales cu vesnicul joc de roluri sotul-baut sotia-casnica)
Inauntru, normal multa lume. Multa din afara! Toti cocalarii de prima mana din minunatul oras erau acolo prezenti! Si unii boboci au trebuit sa se ridice de la masa, ca doar venisera vedetele.
Venind vorba de vedete, a venit Cream! idolul meu in aceasta viata. not! A luat 1200 de euro (parca) pentru juma’ de ora de playback partial. Ca la refrene parea ca mai intervine. Nu m-a interesat in mod special prezenta don’soarei, eram ocupate cu alta persoana, mult mai importanta.
Muzica… pai muzica a fost normal, aleasa de majoritatea ‘prostime’. A inceput cu ‘dansul pinguinului’ si ‘meneaito’ (de-acum devin nemuritoare si omniprezente la orice event), apoi house. Aaa si vreo 3-4 manele. Ca doar tre sa fie dedicatii pentru toate curvele orasului si toti libidinosii fara numar fara numaaaar! Si apoi iarasi multe piese remixate. Pana si Billie Jean. Si mi se pare ca a fost o data si, de asemenea nemuritoare si omniprezenta ‘Gasca mea’.
Intre tot kitsch care mi-a inundat urechile, au cantat si o fata si doi baieti piese cu adevarat nemuritoare, live (gen Incomplete Backstreet Boys). Insa ei nu au atras foarte mult atentia, unii afirmand degajati ca nici nu stiu cand au cantat ei. Normal ca nu, daca dvs domnilor stati cu bum-bum-bum-bum-ul in urechi all day long.
Noroc de companie, ca am rezistat pana la o asemenea ora tarzie in noapte. 🙂
3 Comments
Gabytzzuka · November 3, 2009 at 9:22 pm
Oodaa….te-ai simtit vesnica…;))moi aussi:))
DaRtOtUsHI · November 3, 2009 at 10:21 pm
la comm lu gaby mi-a venit sa rad asa deodata:)):)) oare dc?
Cristina Zugun · November 11, 2009 at 7:16 pm
VAI FRATE… cineva a scris de MINE, bine, indirect… dar… ma foarte-super-bucur si ma simt super importanta:)))) te ador >:D<