http://www.test-preparation.ca/study-center/myths-about-exams/
Sâmbătă a fost o zi cu 2 dimineți, prima cauzată de sete și a doua de prea multă lumină. Eram deja în întârziere, la ora 11 ar fi trebuit să fiu la BCU. Un ceai negru și un ou fiert – un mic-dejun rapid care ar fi trebuit să-mi țină stomacul în frâu pentru câteva ore. Afară ningea ca-n povești, cu fulgi mari de tot. Mă gândeam să pun un anunț pe facebook, cine iese la bulgăreală? că era o vreme tare plăcută. Mi-am amintit apoi rapid că am de învățat.
Am avut noroc, m-a lăsat 138 chiar în fața bibliotecii. Mereu mi-a plăcut biblioteca asta, e atât de modernă! Am primit loc bun, chiar în centru. Puteam să mă uit la ăia de jos care stau pe net. Și ce fain se vedea cerul! “Asta-i cartea mea? Mulțumesc!” Hai să citim. Istorie, cultură, civilizație. Asta ar trebui să țin minte. Și asta. Wow, mi-a luat 3 rânduri să scriu toți conducătorii de la Igor la Petru I. Ce mișto e vremea, aș ieși în zăpadă cu Bogdan. Ia să intru pe WhatsApp să văd dacă sormea-i acasă mai târziu.
Se făcuse ora 4 și probabil Bogdan trebuia să se trezească de-acum. Și mi-era cam foame. Am decis să mănâc la ei. Când am ajuns, era liniște peste tot. Încă se dormea. Am profitat și am mâncat o ciorbă de legume. Mi-era dor de o ciorbă proaspătă de 15 minute. S-au trezit și marmoțeii. Iar a început Bogdan să plângă că l-a luat maică-sa la masă înainte să se termine Clubul lui Mickey. Daria ar mânca oricând, cu ea nu are încă probleme. Mi-am luat doza de energie de la ei, pentru câteva zile bune.
Am ajuns târziu la cămin. Mai e și mâine o zi…
Duminică m-am trezit 
iarăși târziu. Îmi propusesem să ajung la biserică. Cumva, în subconștientul meu, începutul sesiunii se leagă de mersul la biserică. Probabil e din cauza poveștilor domnului Ungan din liceu. Am ajuns în final, chiar când se terminase slujba. Apoi nu aveam chef să mă întorc în cameră. Chiar dacă eram îmbrăcată subțire, am plecat la plimbare pe malul Dâmboviței. Mi-am zis că dacă mă întâlnesc cu un 601 într-o stație, mă urc în el. Așa s-a întâmplat de am ajuns în Cotroceni. E tare liniștit cartierul, mi-ar plăcea să am o cameră cu vedere la Grădina Botanică.
M-am întors pe jos la cămin. Pe drum mi-am amintit că a doua zi trebuia să mă întâlnesc cu Flori, dar mi-am zis că era mai ușor să stăm de vorba la un ceai, așa că am invitat-o la mine. Din păcate, ea nu bea decât cafea. Amândouă ne plângeam de examenele ce erau pe vine. Așa mi-am dat seama că mai aveam nevoie de niște materiale pentru examenul de luni. Speram că i se face cuiva milă de mine. Egoiști colegi mai am, parcă le-aș lua nota! Până s-au hotărât câțiva să trimită materialele pe grupul de facebook, am zis să recuperez episoadele din The Mentalist, că rămăsesem în urmă. Și-apoi mi s-a făcut foame și mi-am pregătit salată de vinete după rețeta lui Carmen Brumă, cu câteva picături de lămâie.
Super, s-a făcut 12 noaptea, mai am 2 zile până mâine...
0 Comments