Pana acum am mers de cateva ori cu trenul… media e de vreo 6 ori pe an in ultimii 7 ani.
Mereu m-am grabit sa imi iau bilet – sa fiu sigura ca plec si ca am loc in trenul care de obicei ma ducea la Bucuresti..
Insa, cam de fiecare data cand ma intorceam acasa, nu ma grabeam sa imi iau biletul. Rasuflam aproape usurata cand mi se spunea ca nu mai aveau bilet cu loc… doar daca vreau in picioare… si acceptam asa, c-aveam treaba acasa… iar cand trenul pleaca mereu sper sa fi luat trenul gresit, desi m-am uitat bine si el pleaca cu siguranta de la linia 8… mereu vin acasa…
Mereu am vazut gara ca pe o vama. Nu o vama. O poarta. O poarta din care poti fugi oriunde vrei tu. visez de ceva timp sa plec de acasa, sa iau primul tren care pleaca si apoi sa ajung mai departe si sa iau un alt prim tren. Cand pleci din gara te schimbi. Inconstient. Iti imaginezi ce vei face, cum vei face, pe cine cunosti, cum vei vorbi, totul. Inconstient.
Pentru ca gara e poarta catre libertata..
0 Comments