Prietenii mei au fost mai degrabă surprinși că nu aveam bilet la unul dintre concertele lui Bad Bunny din turneul Debi Tirar Mas Fotos. Am ascultat acest album de un catralion de ori, am revăzut momentul de la SuperBowl de câteva zeci de ori, i-am pus și pe alții să facă asta. L-am descoperit în 2018, în melodia I Like It de la Cardi B și mi-a plăcut stilul ăsta de trap latino / reggaeton puertorican. Apoi m-am bucurat că în 2020 tot Bad Bunny a fost cel mai ascultat artist pe Spotify.
Însă nu am reușit să prind bilet când s-au pus în vânzare biletele pentru concertele din Europa. La resale pe viagogo, majoritatea biletelor erau peste 300 de euro, și eu nu concep (încă, cel puțin), să plătesc 1500 lei pentru un bilet. Am limita mentală la 200 euro. Am continuat totuși să urmăresc biletele, mai ales în destinații mai puțin populare pentru muzică latino, precum Germania sau Polonia. Și am prins bilet cu 180 de euro, în tribună, în Varșovia. La 3 zile după concertul lui Kanye, dar oricum aveam concediu programat.
Mi-era și teamă să zic cuiva că merg la acest concert, să nu cobesc. Am luat biletele de pe viagogo și mi-era teamă să nu fie țeapă. Deși am mai folosit siteul și în 2018 când am mers la Beyonce, și nu avusesem nicio problemă.
Și am intrat la concert și pentru aproape două ore și jumătate am avut acest zâmbet lipit pe față. Nu-mi venea să cred că-l văd pe Benito și că sunt la acest conert.
Cum a fost la concertul lui Bad Bunny din Varșovia
Scriam mai sus că am luat biletele de pe viagogo. Cum a funcționat: după achiziție, am primit link să revendic biletele de pe ticket master, platforma originală de vânzare. Cu vreo săptămână înainte, a fost generat și biletul în sine, cu cod QR și detalii despre locuri și poarta de intrare.
Concertul a avut loc la stadionul PGE Narodowy, la care se ajunge destul de simplu cu metroul. Am mers direct către poarta 11, care ne ducea spre tribunele superioare, unde am avut locurile. Ne-au fost controlate gențile rapid, apoi am urcat treptele spre turnicheți. Acolo am avut eu (am stat în stres până în ultimul moment!) problemă cu biletul scanat, pentru că încercam să-l scanez pe cel folosit de soră-mea. Nu știam ce zice eroarea în polonă, a venit o fată de la organizare și m-a întrebat „de ce nu trec”. Pentru că am o eroare și nu mă lasă sistemul 🙂 dar am descoperit că nu prea știa engleză, iar eu m-am dezmeticit între timp și am scanat alt bilet și am intrat.
În această zonă se ofereau și acele aparate foto care au un led și se aprinde în timpul showului, să participe și spectatorii la atmosferă. La Coldplay am avut brățară, mi se pare tare ideea să rămâi cu un suvenir (mai ales că nu au avut nici pahare branduite) și să ai și un aparat din ăsta care se luminează în funcție de ce se întâmplă la concert.
Cam în jumătate de oră am ajuns de la metrou la locurile noastre, cu tot cu coadă la băuturi. Ne-am mișcat chiar bine.
Am ajuns la fix să prindem și concertul de deschidere prestat de Chuwi, o trupă indie din Puerto Rico (recomand să asculți acest concert la Tiny Desk). Vocea ei s-au putea să o recunoști din piesa Weltita. Mi-au plăcut live și m-a amuzat să văd că pe ecran erau traduse versurile în polonă.
La 7 și puțin a început și concertul Bad Bunny.
Cu intro vorbit în polonă de 2 tipe locale și textul din La Mudanza, apoi a apărut și el pe scenă. Toată lumea era deja în picioare, inclusiv cei din tribune. Și pentru pentru aproape 2 ore și jumătate, a fost o petrecere continuă. Nu-mi venea să cred că în Polonia publicul a fost atât de activ și a dansat. Am auzit și multă spaniolă în jur și probabil că au fost și alții ca noi care au călătorit în Varșovia pentru concert, dar tot am fost surprinsă.
Așa, despre concert. A fost împărțit în 3 părți: moment la scena principală, apoi petrecere în La Casita unde au fost mai multe piese din albumele anterioare, apoi înapoi la scena principală. La un moment dat, nici nu mai simțeam că eram la un concert de muzică latino, pentru că erau lasere, mix electronic, ritm alert. Corpul mi se mișca de la sine.
Am apreciat pauzele între piese, faptul că mergea la fani, că făcea selfie cu ei, că a zis de zeci de ori probabil Gracias Polonia. A avut mesaje despre trăit în prezent, să te bucuri de lucruri simple precum dansul, să nu ne mai stresăm pentru trecut. Și când mi-a zis-o cineva în spaniolă, parcă a avut alt impact. Apreciez mult că a vorbit doar în spaniolă, e un extra flex pentru mesajul lui de mândrie puertoricană. Pare un artist humble, recunoscător pentru toți fanii, dar și știe ce să facă să atragă atenția și să înnebunească publicul. Sigur ai văzut clipurile cu el dansând și comentariile dacă poartă ceva pe sub pantaloni sau nu :))
A fost un show impecabil pe organizare, văzând bandul care a cântat live, dansatorii, energia lui în sine – a meritat fiecare eurocent.
Și pentru mine a fost probabil unul dintre cele mai mari concerte la care am fost, unde să văd și publicul atât de activ și energic la absolut fiecare piesă.
A fost minunat și sper să-l mai văd în concert.
0 Comments