Teatru online: Peretele

Din martie 2020, am încercat mai multe experiențe de eveniment online. Ca experiența cu piesa Peretele, nu a fost niciuna*. A făcut o diferență enormă faptul că spectacolul a fost gândit pentru transmisia online.

Administrative și tehnice

De pe o postare de Facebook, am ajuns pe streamerse.net. Am cumpărat un bilet online, a costat 35 lei. A venit mail-ul de confirmare cu detalii de logare și un mail cu vreo oră înainte de spectacol, ca reminder și din nou cu detalii de logare.

Scena includea 2 camere, despărțite de un perete. Pe parcursul reprezentației, luminile se mutau dintr-o cameră în alta, și camerele o dată cu ele. Ca la emisiunile tv. Mi s-a părut mai ușor să fiu atentă acolo unde se întâmpla acțiunea. Deși, fiind cadre atât de apropiate, a fost nou să văd personajele cum tremurau (se mișcau) când era momentul să stea nemișcate.

A fost și un chat live, unde oamenii puneau întrebări tehnice sau aruncau cu lauda sau cu întrebări. Unii chiar și cu comentarii, că nu-și găsesc locul piesele muzicale sau de ce apare un vibrator (ce oroare!) în mâna Adrianei Trandafir. Cred că unele păreri trebuie lăsate criticilor specializați, noi doar să ne bucurăm de spectacol. Sau să ne dăm seama că nu e de noi și să nu mai urmărim. Nu trebuie să scriem chiar orice ne dă prin cap.

(Foarte amuzant din partea mea să scriu asta, în timp ce-mi dau cu părerea.)

Cum a fost piesa de teatru Peretele – online

A fost fain că am avut parte de o introducere în atmosferă prin intermediul Liei Bugnar. Am intrat în backstage, am văzut cum se pregăteau actorii înainte de a urca pe scenă. și am primit acolo niște emoții.

Peretele este o piesă care se joacă de vreo 5 ani la Teatrul Metropolis, așa că probabil mai sunt informații pe internet despre ce ea. Mă risc să mă repet: o poveste tragi-comică care se petrece în două apartamente vecine. Într-unul e pe moarte tata socru afacerist, alături de nevastă, amantă, fiică și ginere. Dincolo, o tânără prostituată stă să nască cu o moașă și 2 colege de breaslă. Ginerele face drumuri între cele 2 pentru că – ați ghicit – e al lui copilul.

Tema generală este căsnicia. Ar trebui o femeie să se mărite? Mai ales una din bordel cu un client. Este bărbatul fidel? Cele 2 personaje masculine principale sigur nu sunt. Apoi este subiectul averii – ce zice testamentul, cui îi rămân banii???

Ici colo, sunt lucruri de luat aminte, exprimate prin muzică. Tot actorii sunt cei care cântă. Cea mai emoționantă interpretare mi s-a părut cea a Adrianei Trandafir, de la final. Dar au mai fost câteva versuri care m-au amuzat și mi-au rămas întipărite.

Eu nu gatesc nu fac copii, doar taxez pentru iubiri.

Arteziana

Mi-a plăcut piesa. Sper să apuc să o văd și live, în sala de spectacol. A fost un subiect real, iar jocul actoricesc unul firesc. Parcă chiar erai în sufrageria unor cunoscuți și auzeai discuțiile lor. A fost amuzant, trist, distractiv, autentic.

Distribuție:

Mi-aș fi dorit ca televiziunile să preia mai multe spectacole de teatru, cred că ar fi ieșit toată lumea încântată. Cât să revedem aceleași filme dintotdeauna 🙂

*Niciuna dintre cele câteva spectacole pe care le-am văzut.