Ca o coincidență magică, cel mai recent număr Decât o Revistă a venit însoțit de cartea Amandei Palmer, Arta de a cere, exact la timp pentru cartea scrisă de o femeie a lunii martie! Un mare plus este că a venit la momentul potrivit, căci Arta de a cere îți răspunde la niște întrebări pe care nici nu știai cum să ți le pui. 

arta-de-a-cereAmanda Palmer este o artistă născută și crescută în New York – cântăreață, actriță, perfomer stradal, de toate. A devenit cunoscută în întreaga lume o dată cu succesul campaniei ei pe kickstarter, când a devenit prima artistă care să strângă prin crowdfunding 1.2 milioane de dolari. Apoi a fost invitată la TED, apoi a scris și cartea The Art of Asking. Mai jos e un podcast cu ea pe care l-am descoperit via brainpickings.org, în care vorbește foarte frumos despre iubire, viață, artă și alte alea.

Cum spuneam mai sus, Amanda a fost o bună perioadă de timp artist stradal: se deghiza în mireasă și stătea nemișcată pe o cutie. Când cineva îi lăsa ceva în cutie, ea îi oferea o floare. Arta de a cere este taman ideea din spatele acestui schimb. Așa cum se lasă de înțeles încă din titlu, cartea Amandei este despre cum să să nu-mi mai fac griji și să-i las pe ceilalți să mă ajuteȘi chiar înveți cum să încetinești puțin ritmul și să îți reanalizezi poziția față de actul de a cere.

Cei care pot cere fără să le fie rușine se văd pe ei înșiși ca fiind implicați într-o colaborare-mai degrabă într-o competiție-cu lumea.
Cerând ajutor și fiindu-ți rușine de asta înseamnă:
– Tu deții puterea asupra mea;
Cerând condescend înseamnă:
– Eu am puterea asupra ta;
Dar cerând ajutor cu recunoștință înseamnă:
– Avem puterea să ne ajutăm unul pe celălalt.

Puterea de a avea încredere în ceilalți și a arăta că ai vulnerabilități – umane, de altfel – este una greu de obținut. Însă cred că o dată ce o conștientizezi, muți munții.

Merit să cer
Și
Ești liber să mă refuzi
Fiindcă rugămintea condiționată nu poate fi un dar.

Cartea atinge mai multe teme, în același timp, în aceleași povești. Poate uneori într-un mod mai haotic. Însă e clar că sunt lucruri care îți dau de gândit. Este prima oară după mult timp când am citit o carte cu creionul în mână.

  • Arta de a cere – puterea de a fi sincer și autentic, de a apela la ceilalți cu încredere. Am exemplificat cu citate și puțin mai sus
  • Artiștii și nebunia lor – că artiștii sunt niște oameni mult mai sensibili decât muritorii de rând, știam deja. După această lectură însă, sunt mult mai îngăduitoare și mai deschisă să le surprind nebuniile
  • Artiștii stradali – Am descoperit că poate fi un job full time. Și aici am mai multă îngăduință și portofelul deschis când trec pe lângă ei. Ei oferă trări, stări și senzații.

Nu le poți da oamenilor ce vor. Dar le poți oferi altceva. Le poți oferi înțelegere.

  • Marketing  – cred că asta m-a surprins cel mai mult. Amanda a adunat așa cum a simțit o comunitate imensă în jurul său, prin comunicarea online directă, deschisă și transparentă. Emailuri trimise geo-targetat. Răspunsuri instante la tweeturi. Dialog în loc de monolog. Magic!

Acum există instrumente extraordinare, dar sunt doar niște instrumente. Vor fi perfecționate, vor dispărea sau vor evolua, dar chiar și instrumentele perfecte nu ne vor ajută dacă nu ne putem înțelege unul pe celălalt. Dacă nu ne putem vedea unul pe celălalt.

Industriile creative (…) au pus mereu întrebarea greșită: cum facem că lumea să plătească pentru conținut? Dar dacă am începe să gândim exact invers: cum le permitem oamenilor să plătească pentru conținut?
Prima întrebare e despre FORȚĂ
A două e despre ÎNCREDERE.

  • Feminism – Amanda este căsătorită cu scriitorul Neil Gaiman, iar în carte a abordat destul de deschis provocările relației lor. Una dintre ele, destul de actuală și întâlnită la cuplurile moderne, este legată de bani și cum femeile independente nu au puterea să apeleze în situații de criză la ajutorul partenerului de viață. Da, gândiți-vă la asta în raport cu prima temă, arta de a cere 🙂

Brene Brown susține că femeile tind să fie rușinate că nu sunt “niciodata suficient de”: acasă, la serviciu, în pat. Niciodată suficient de drăguță, suficient de inteligență, suficient de slabă, suficient de bună. Bărbații tind să fie rușinați că sunt “perceputi că slabi” sau, mai științific spus, frică de a fi considerați pămpălăi.
Ambele sexe sunt prinse că într-o capcană în aceeași cutie, dar din motive diferite.
Dacă cer ajutor, nu sunt suficient de…
Dacă cer ajutor, sunt slăbi.
Nu e de mirare că atât de mulți dintre noi pur și simplu nu-și mai bat capul să ceară.
E prea dureros.

Cartea Arta de a cere este una care m-a marcat cumva neașteptat. Mi-a transmis în același timp sute de întrebări și răspunsuri. A fost genul de carte la care chiar am stat să mă gândesc: ce cred eu cu adevărat despre asta? Pentru că, truth be told, deseori ne lăsăm purtați de prejudecăți, griji, și răutăți, și n-ar strica o frână și mers ușor, să ne bucurăm inima și sufletul.

Citește povestea provocărei literare | Recenzie: How To Be a Woman – Caitlin Moran | Recenzie: Jumătate de soare galben – Chimamanda Ngozi Adichie

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *