Ați observat și voi cum oamenii își schimbă atitudinea o dată cu statutul? Deseori vedem această schimbare și în facultăți, la profesorii noștri, cei care ar trebui să ne inspire pe noi pentru a fi adulți responsabili în lumea asta crudă.Numeroși profesori au o atitudine mult prea arogantă datorită titlului pe care l-au primit. Sunt conștienți că de-acum nu mai are cum să-i dea nimeni la o parte, stau acolo până ies la pensie. Poate chiar își și prelungesc activitatea, dacă sunt de acord consiliile facultății.
Îmi dau seama că după munca de atâția ani, dânșii merită să aibă măcar bucuria aprecierii de acest fel. Este de la sine înțeles că sunt oameni care-și iubesc slujba și investesc energie și timp în dezvoltarea lor profesională. Sunt pasionați de ceea ce fac. Iar pasiunea face toți banii în orice domeniu.
Mai trist este când te plictisești de ceea ce faci și te mulțumești cu un titlu, fără să mai investești nimic în motivarea studentului.
facebook.com/motivonti
Aici este diferența între un prof. univ. și un Prof Tare. Cel din urmă este mereu pasionat, este deschis și comunicativ cu studenții săi. Și mai ales, le câștigă respectul prin modul în care se poartă cu ei, nu le cere asta doar pentru că e cumva mai sus în ierarhia socială.
Îmi plac profesorii care trec peste bariera asta legată de diferența de statut și sunt capabili să-ți spună pe bune orice informație are legătură cu subiectul, să te sfătuiască și să te îndrume pe calea cea bună.
Sunt mulți care îți fură ochii și urechile cu povești nemuritoare, care glumesc mult la curs, iar la examen îți dai seama că niciuna dintre întrebări nu e legata de ce ți s-a predat. Se întâmplă.
Eu mizez pe Proful Tare. E fain să fii apreciat de colegii tăi și să primești un titlu de la ei, dar găsesc la fel de importantă aprecierea sinceră a studenților. A acelora care-ți vin la curs nu pentru că faci prezența, ci pentru că predai pe înțelesul tuturor.
0 Comments