Internetul meu este împărțit în 2: hai să felicităm pe oameni, hai să îi omorâm cu pietre pe oameni. Este o ură acută fata de conaționalii care se întorc în țară. Că nu au muncit aici și nu au plătit taxe – că banii pe care îi trimiteau încoace și care erau cheltuiți în buticurile românilor nu contau.
Că mulți dintre oamenii ăia au plecat de aici dintr-un motiv – statul nu a reușit să-i ajute. Să îi integreze în societate, sau să le ofere un cadru în care pot trăi decent, mai ales după declinul economic din orașele mici. Apoi, că sunt parte din popoarele astea, iar la nivel de UE este nevoie de o grijă mai mare pentru oamenii din anumite categorii, care s-au trezit fără loc de muncă de pe-o zi pe alta, fără bani, că-i trimiteau în țară.
NU CONTEAZĂ, nu ne pasă.
Că statul are acces la niște unelte tehnologice suficient de avansate încât să verifice de unde vine o mașina de la vama, iar nu ne uităm la asta.
Cum să ne pese de temerile lor, așa simple cum sunt. De faptul că, precum mulți dintre noi, nu înțeleg ce se întâmplă și ce se va întâmpla după. Nevoile de bază sunt preocupările principale, dincolo de „principiul de extindere a unui virus.”
E de citit/ascultat și interviul acesta cu Yuval Harari, poate mai ridică așteptările pe care le avem de la autorități.
Să nu mă înțelegeți greșit, știu că autoritățile sunt depășite de situație, așa e în extrem de multe state. Cred că s-au descurcat la nivel general chiar decent pentru siguranța noastră.
Dar să nu ne alintăm acum, că știm cu toții de nepotisme, de șpăgi, de corupție. Toate astea au slăbit constant puterea și capacitatea autorităților, iar cei mai mulți am luat parte la asta, în comuninitățile noastre. Nu este despre ce zice Iohannis sau un ministru, e despre ce face primarul, consiliul local, asistența socială de la noi din localitate.
Și poate, doar poate, se vor gândi și să investească în educație, să nu mai țină oamenii la un nivel de subzistență pentru a putea fi manevrati. Așa poate nu se mai consume resursele armatei degeaba, să păzească niște oameni să stea în case.
Iar noi, să ne facem rolul civic, să raportăm și să atragem atenția când ceva nu se întâmplă cum trebuie. Să nu ne uităm numai după sticla care sclipește, și să fim furați pe la spate.
În final, suntem la fel de sănătoși, educați, bogați, ca cei mai puțin sănătoși, educați sau bogați dintre noi.
Photo by Erik Mclean on Unsplash
0 Comments