Aveam paragraful urmator salvat in ‘draft’ de cateva saptamani pentru ca nu eram sigura daca sa dau ‘publish’ sau nu. O amica imi spune ca mereu ma plang de scoala. Totusi…
De ce institutiile de invatamant au doua randuri de scari: pentru profesori si pentru elevi. Cele pentru profesori sunt acoperite, de obicei, de un covor lung si agatat de diferite tocuri, aspirat cam o data pe luna. Treptele pentru elevi sunt alea gri, din material gen marmura, urate, de obicei roase la capatul treptei. Pe pereti profesorii au de admirat tablouri normale, fotografii artistice and so on, elevii admira “lucrarile colegilor”, adica niste desene de copii de gradinita.
Unu la mana, nu promoveaza egalitate. Stiti voi, aia care zice in legea fundamentala ca exista in fata legilor. Voi urcati/coborati in atmosfera mai placuta, noi nu. Apoi, nu vreau sa credeti ca imi doresc atat de mult sa ma intalnesc si pe scari cu domnii profesori, da’ daca e scara elevilor, apai nu mai urcati/coborati voi pe la noi! Ca doar noi nu avem voie la voi!
In final, sa nu par ca detest scoala atata, vreau sa transmit bucuria mea de a participa la ore si a invata. Pentru ca am invatat ca “Luceafarul” e mai mult decat o ‘poveste de dragoste intre o printesa si o stea. Pentru ca am aflat ca Burkina Faso exista cu adevarat (prin Vestul Africii), dupa ce am citit la Lorena Lupu despre acest taram.
0 Comments