Pierd troleul. Vine unul gol in 2 minute. Urc, e chiar cald. Și e chiar împuțit. După 2 stații urcă un homeless care cânta Astăzi s-a născut Hristos… și care s-a oprit și a coborât după 2 versuri și o stație când a văzut că niciunul dintre cei 3 călători nu-l bagă în seamă. Șoferul și-a făcut treaba – ignorându-l pe el și înjurând un biciclist și 2 șoferi din trafic. Cobor la Gara de Nord, eliberată de miresmele alea. Acolo puțea a pișat. Mi s-a luminat privirea mioapă când am dat peste niște colindători îmbrăcați în ceva popular. Fumau la intrarea în gară și mi-a trecut entuziasmul. Am ieșit pe la coloane și mi-am luat covrigul de dimineață. “Taxi don’șoara? / Merg pe jos până pe Știrbei. / Până acolo nici nu vă duceam”. E verde pentru mine, traversez. Încă un șofer grăbit care să dea peste mine. Sunt ok și în întârziere. Mai în față văd un alt homeless care dormea pe o gură de canalizare din care ieșea abur. Pe tot drumul mă gândesc că sunt în cartea Moș Crăciun & co., pe care am citit-o acum 2 ierni și de care-mi amintesc în fiecare decembrie. Bine că e soare.
***
Prea multe întâmplări din haoticul București pe care ratez să le scriu pe undeva și de care-mi amintesc nesigură dacă s-au întâmplat cu adevărat sau doar le-am visat.
0 Comments