Mi-am găsit numele fix sub linie pe lista studenților repartizați la buget-taxă și m-am enervat. În ceilalți 4 ani de studii am avut mereu norocul să ajung la buget, iar acum mă sâcâia ideea că taman în ultimul an trebuie să plătesc taxa de studii.
În perioada asta m-am înscris și la un curs de limba rusă de la TRY (AIESEC), pentru care am plătit de altfel. Am mai participat la tot soiul de cursuri, plătite și neplătite în ultimii ani, având în cap faptul că investiție în educație (prin bani, timp, energie) este cea mai sigură investiție pe care o putem face.
Ei bine, se pare că pentru mine educația formală și educație informală erau din două lumi diferite. Mi se cuvenea să beneficiez de educație gratuită din partea statului (vorba vine gratuită) și era normal să am pretenții ridicate, chiar dacă investiția timpului și energiei era mai slabă decât la un curs plătit.
Și-atunci, eu cu ce rămâneam? Câte beneficii am ratat oare pentru că am privit prea mult din perspectivă materialistă aceste procese?
Așa am ajuns să adaug involuntar o motivație pentru participarea mea activă la cursuri în acest an: dacă tot plătesc pentru asta…
foto – shutterstock, giphy
2 Comments
Olivian · October 20, 2015 at 8:15 pm
Pe principiul ăsta făceam eu meditații uneori. Aș fi putut învăța singur, mă descurcam, dar faptul că plăteam pentru meditații garanta că eu voi lucra 2 ore pe săptămână la X.
E destul de ciudat că abordăm așa lucrurile, ne furăm singuri căciula dar în același timp ne arată ce societate stupidă suntem, importanța banilor ne este tatuată în creier de mici.
https://www.youtube.com/watch?v=lX1FBJG7Dkg
Gabriela · October 20, 2015 at 8:33 pm
Hehe banii fac pământul să se-nvârtă 😀
Ce-i mai trist pentru mine e că cheltuim inconstienți din celelalte “averi” – timp, energie 🙂