Sâmbătă, 13 mai, Carla’s Dreams a lansat albumul #antiexemplu la Arenele Romane. Multe dintre piese sunt deja online și pe radio, așa că te trezești fredonându-le fără să-ți dai seama că le știi.
Carla’s Dreams este un soi de plăcere vinovată pentru mine. Nu mă regăsesc în mulțimea de oameni de oameni care se declară fani, sunt convinsă că nu toți le prind subtilitățile, însă degajarea băieților din trupă dimpreună cu serioziatea cu care-și tratează proiectul, mă fac să îi urmăresc și să vreau să fi ajuns la concertul lor.
Mă gândeam la Arenele Romane deschise sâmbătă la prânz și mă gândeam că dacă ploaia continuă, poate nu mai vin copii prea mulți. Ploaia s-a oprit, dar tot nu au fost atââât de mulți copii. Nici acelora nu le vedeam locul acolo (cum nici ei nu vedeau de jos scena), dar nu eu li-s mamă.
Evenimentul a început cu Vanotek, pe care-l mai ascult rareori la nevoie de concentrare, dar nu mi s-a părut potrivit pentru eveniment și mai ales audiență. Ah, de câte ori nu am auzit veșnicul toate piesele lui sună la fel. But hey, Global Records there, so no judge.
Înainte să înceapă CSD, pe ecrane a rulat și un cod de Messenger, de adăugat să ”Join the Buzz”. Telefonul meu nu a văzut până acolo, așa că am ignorat ușor. Dar nu mică mi-a fost surpriza când pe ecranele laterale au început să curgă mesajele de la public și răspunsurile de la CSD.
O altă parte cool și legată de tehnologie a fost momentul piesei POHUI, când printr-o înregistrare afișată pe ecranul principal, părea că INNA suna pe Skype și a cântat piesa împreună cu publicul.
Astea 2 sunt niște trucuri de tehnologie super la îndemână, ușor și ieftin de implementat, care le sunt cunoscute publicului, dar care au făcut contribuit la apropierea între artiști și fani.
Alte momente importante de punctat au fost pentru piesa Născut în Moldova (de pe NGOC), când a fost un moment a la Adrian Țuțu în finala Românii au Talent, cu steagurile țărilor în care au concertat; la piesa Ne bucurăm în ciuda lor au implicat și publicul (am primit mănuși albe la intrare), având și un moment (a la Florin Salam pour les connaisseurs) cu bătut din palme și lăsat în jos; iar pentru piesa Unde au adus pe scenă și 6 tulnicărese care au cântat intro-ul. Iar la Imperfect a fost refacerea clipului în culise, cu fix aceeași actori, which was cool.
Big thumbs up tipului care face backing vocals (sau cum s-o zice) solistului principal, super energie venea dinspre el, chiar se simțea bine pe scenă.
O parte care m-a făcut să zic Haaai mă, serios?! a fost atunci când a rulat spotul de la LIDL pe ecranul principal.
Acesta a fost cel mai divers public din care am făcut parte în ultimii mulți ani (de când nu mai merg la Zilele Focșaniului). Au fost copii de la 10 ani la adolescente care știau toate versurile, însoțite de părinți care știau toate versurile. Au fost pitzipoance cu centimetri de tencuială pe față și cocalari care-și țin ochelarii de soare pe frunte (nu pe cap!). Însă am uitat de toată pestrițimea asta când a început Carla’s Dreams să cânte, pentru ca până la final să rămân fără voce.
Mai jos, unele dintre piesele care-mi plac mai mult de pe noul album.
0 Comments