București, ce drag mi-ești din autobuz!

Nu poți spune cu adevărat că locuiești în București dacă nu mergi cu RATB-ul.

Îngrămădeala de la ușă, nesfârșita întrebare din stație în stație coborâți la următoarea? și simpaticii bătrâni care se uita urât la tine pentru că nu le cedezi locul.

Că am amintit de bătrâni – eu nu înțeleg ce caută ei în spatele autobuzului. Încă din excursiile școlare învățăm că în față stau profesorii și copiii serioși, iar în spate stau cei care se distrează. Ideea se aplică și peste ani, pentru că bătrânii și femeile însărcinate și oamenii cu handicap au locurile din față rezervate. Așadar, ce-i în spate de a doua ușa îs locuri pentru spiritele tinere. Chiar mă amuză să văd bătrânele cu albastru la ochi și roșu pe buze cum se chinuiesc să urce treapta pentru a se așeza pe scaun.

Cealaltă parte faină îi că ei nu figurează ca_călători. Să mă explic, cum mi-a explicat și mie un prieten: se pare că oamenii de la RATB pun la dispoziție mai multe autobuze/tramvaie în funcție de numărul validărilor de călătorii pe o rută. Cum bătrânii nu validează nimic, teoretic ei nu există, deși autobuzul îi plin uneori de ei.

Oricum, îi fun să mergi cu autobuzul. Mai râzi de prostia altora, te mai minunezi de “copiii din ziua de azi”. Cel mai important însă, înveți Bucureștiul, vezi unde trăiești.

Îs curioasă de povești din RATB, aveți de shareuit?