Cred că voi face o criză dacă mai văd omizi. Nu le suport, mi-e scârbă de ele, mi se par niște insecte oribile. Și se știe că eu nu am probleme mari cu insectele. Anul trecut am trecut chiar și de problema cu râmele.
Încă de când eram mică am avut o aversiune pentru omizi. Spre deosebire de sormea, care le lua în palmă și alea se plimbau pe mâna ei. Uhhhh! Da, sormea e altfel. De exemplu, când m-am tăiat în tablă, ea făcea analiză anatomică și-mi arăta mușchiul și osul, dar asta e o altă poveste.
Revenind la omizi, ce s-a întâmplat anul acesta de au apărut atâââât de multe?! Parcă în ultimii doi ani nu mai erau așa de multe. În ultima lună au devenit insuportabile. Au atacat toți copacii din curte și din livadă. Până și nucul arată urât.
În plus, jumătate de curte e plină de mizerie de la ele. Degeaba le mătur acum, că peste maxim 1h iar apar. Cred că au probleme cu vezica. Nivelul maxim de enervare asupra mizeriei lor l-am atins astăzi, când voiam să plec la sală cu mașina. Iar mama mi-a zis să o spăl mai întâi. Iar la asta mă pricep mai puțin decât minimum minimorum.
Se pare că omizile mă ruinează. Voi cum le suportați/rezistați?
0 Comments