A plouat azi. Asta nu-i o noutate. Si nici faptul ca mi-a stricat planurile. Voiam si eu sa ies cu fetele.
Insaaa, ploaia de azi m-a facut sa realizez ca iubesc foarte mult viata la tara. Simplitatea, monotonia, linistea.
Jeansi si tricou. Jeansi uzi de la genunchi in jos si tricou ud in partea din fata. Dupa cum a batut ploaia in mijlocul livezii. Firele subtiri si ude de gazon ma gadilau in talpa cum nu au mai facut-o de mult. Picaturi din ce in ce mai mari ma loveau violent pe brate, pe fata. Pedeapsa divina? Sa fi fost ‘palma’ data de la Dumnezeu pentru toate pacatele mele nemarturisite?
Simtire. Sentimente reale. Inima, nu ratiune. Pentru ca sor’mea tipa la mine sa intru in casa ca racesc. Probabil nu mai este cum era odata. 25 de ani din care 5 in Bucuresti au influentat-o. Diferenta intre ‘Ratiune si Simtire’ (ca in romanul lui Jane Austen:-?).
In urma cu cateva luni am descoperit un om ce mi-a schimbat gandirea. De la materialism la placerea sufleteasca. De la ideea de a face o slujba bine platita la ideea de a face ce imi place.
El m-a invatat sa apreciez secundele din minut, o clipa minunata dintr-o zi obositoare. El m-a invat sa simt cu fiecare celula a corpului meu tot ce ma inconjoara. M-a invatat sa analizez cu toate cele 5 simturi ale mele. Sa observ fiecare om, fiecare animal, fiecare insecta, fiecare planta.
Gratie lui Tudor Chirila am invatat sa devin sensibila la tot ce ma inconjoara, fara a deveni vulnerabila. Datorita lui am simtit astazi ploaia cum nu am mai simtit-o de mult. Si poate si gratie altcuiva..
Multumesc, Tudor Chirila, pentru ca scrii pe blogul tau si pentru copii ca mine! 🙂
-SE VREA ALTCEVA, INSA POATE E LA FEL-
0 Comments