Cu cel mai recent sezon din Grace & Frankie (unde Jane Fonda este senzațională la 82 de ani), mi-am amintit de ceva ce voiam să scot de pe suflet de ceva vreme.
Unii spun că e zodia de vină, eu cred că e mediul în care am crescut, cert este că până acum câțiva ani, vedeai prin mine tot ce gândeam. Apoi societatea m-a re-educat și am început să țin mai mult în mine. Să zâmbesc drăguț și să ascult povești neinteresante din amabilitate, pentru că așa e frumos.
Doar că am dat recent peste ideea de radical honesty, adică să fii sincer cu o persoană, nu să minți de complezență. Mi se pare fascinant cum creștem sub tema mințitul este greșit, dar ajungi adult și minți încontinuu.
- Da, am timp să te ascult povestind despre ce-ai făcut în weekend.
- Sigur, spune-mi ce-ai face dacă ai fi în locul meu.
- Prăjiturile astea sunt delicioase, să mai aduci.
Când ai putea spune adevărul adevărat despre ce crezi tu:
- Trebuie să termin un proiect. Nu am timp acum de povestit, hai să ne vedem mai târziu. Nu îmi plac copiii și nici poveștile cu ei.
- Cred că situațiile noastre sunt diferite și sunt ok cu decizia mea. Nu cred că experiența ta de viață se potrivește cu a mea, așa că prefer să nu-ți ascult sfatul.
- Prăjiturile sunt prea dulci/sărate/uscate/cu cocos pentru mine, dar kudos pentru efort.
Iar marea epifanie legată de acest mod de gândire am avut-o urmărind showul Grace & Frankie, unde două femei află că soții lor sunt gay și îndrăgostiți, iar ele ajung să locuiască împreună. Cele două au +70 de ani și sunt cât se poate de sincere, ironice, prietenoase, se bucură de anii lor fără niciun compromis.
Atunci am corelat cu moșii și babele care sunt răutăcioși și mi-am dat seama – normal că ești a dracu dacă toată viața ai fost amabil. Când ajungi să nu-ți mai pese de ce spui, ce scoți pe gură e mai rău decât ceea ce-ai gândit de fapt.
Așa că vă propun să fim cu toții sinceri, pentru mai mult timp petrecut așa cum ne dorim noi și pentru bătrâneți mai distractive.
0 Comments