Acum ceva timp am scris prima poveste de la bunica. Au mai fost și altele între timp, dar nu sunt toate de povestit. Dar unele…
Auzi Găbițo, să nu te mai speli, bunică, vinerea pe cap că tare-i păcat.
Da’ de ce să fie păcat, că zi de post îi și miercurea.
Nu-i păcat de-acela. Când eram eu acasă la mama, mi-a povestit mama de o fată care s-a spălat pe cap și noaptea i-a apărut în vis un înger care i-a zis “Laie-te, laie-te, că norocul nu-l mai ai.” Aduce ghinion să îți speli părut vinerea.
Nu visasem nimic până atunci, dar mi-am zis că nu e bine să mi-l irosesc. Când s-a împărțit norocul, tuturor le-a dat cu carul, numa’ mie cu paharul; nici acela n-a fost plin, jumătate-a fost venin.
Pentru că tot sunt în sfera asta, să vă mai zic de-un obicei care te ferește de farmece. Nu știu cum este în alte orașe, dar în Tecuci, pe Strada Ștefan cel Mare (Strada Mare) sunt bătrâni cu cântare, cărora le dai câțiva lei și te cântăresc. Se pare că această acțiune te ține departe de farmece.
Și trecem de la una la alta, în ultimele zile am aflat niște raportări diferite la date. Astfel, roșiile (tomatele) noastre românești se coc de obicei în apropiere de Sf. Apostoli Petru și Pavel. Astea care îs apărute deja de câteva săptămâni sunt fie de import, fie injectate.
Un alt raport ciudat la dată îi despre oamenii bolnavi, care-s pe moarte. Se pare că sfârșitul îi ajunge când dă floarea la bostanul de pe câmp, prin iulie. Explicația logică ar fi că atunci e atât de cald, încât și oamenii sănătoși o iau razna.
Șiii, am mai aflat cine sunt oamenii de la 416. Nu are nicio legătură cu Copiii de la 402, este vorba de oamenii care iau ajutor social, minimul pe economie (=416 lei).
Se pare că voi afla tot felul de lucruri noi, stay tunned dacă vă interesează.
0 Comments