Tare îmi pare rău că nu am mai multe amintiri din fragedă pruncie. Am prieteni care-și amintesc cum au căzut în cap sau cum se cățărau pe garduri la 3 ani. Eu… nu prea.
Una dintre primele mele amintiri sunt legate de poveștile spuse de o voce groasă la casetofon. Nu aveam decât Scufița Roșie și Ursul păcălit de vulpe, însă le ascultam la nesfârșit pentru că-mi plăcea cum naratorul schimba tonul în funcție de acțiune. Prima a fost preferata mea.
Datorită acestor audiții repetata iarăși și iarăși, pe la 8-9 mi-era frică de Lup de nu mai puteam. Deși știam că el nu este decât un personaj de poveste, când eram singură în casă și pornea frigiderul din camera alăturată, tresăream și mă ascundeam într-un colț de pat, să nu mă vadă Lupul.
Acesta este exemplul clar pentru mine că sunetul influențează subconștientul. Uneori mai aud pe la teve sau pe net vocea aceea groasă care mi-e cunoscută și nu-mi dau seama de unde. Dar funcționează ca madlena lui Proust și mă gândesc la zilele copilăriei și la frica de Lup. Am rămas fascinată de oamenii cu aceste voci de pe e-book-uri (sau pe atunci casete) sau care fac teatru radiofonic, cum pot ei să-și schimbe tonalitatea, gravitatea vocii de la un moment la altul.
Iar dacă eu ascultam povești la casetofon, probabil copiii mei vor avea o tehnologie mult mai avansată. Spre exemplu, cei de la Asus au scos o nouă generație de laptopuri – N55 și N75 – care folosesc un pachet de tehnologii numit Sonic Master. Astfel că sunetul este redat fidel, profund și cu un volum ce lasă impresia că ai în cameră surround sound.
Eu mă gândesc numai ce fel se văd și aud filmele pe un laptop Asus cu acest Sonic Master. Atunci nu-mi va mai trebui să merg la cinematograf, efectele sunetului mă vor ține lipită de ecranul mai mic.
Articolul este scris pentru concursul Super Blog 2011.
0 Comments