Nu știu dacă voi mai putea mânca sushi

Published by Gabriela on

Niciodată să nu spui niciodată. Dar deocamdată, nu aș mai cumpăra pește.

V-am mai povestit, documentarele de pe Netflix au acest talent de a schimba obiceiuri. Sau măcar te pun să te gândești de două ori la acțiunile pe care altfel le faci automat.

Documentarul Seaspiracy este foarte bun pentru că arată cât de înlănțuite sunt probleme lumii. OK, salvezi balenele, dar de fapt, uite delfinii. Uite rechinii. Uite tonul. Uite sclavia. Uite bolile.



Prin prea multă nișare, am ajuns să nu mai vedem consecințele pe de-a-ntregul, în tot contextul. Valurile mici care duc la tsunamiuri. Nu sunt buricul pământului, nu se învârt lucrurile după cum am eu chef. Viața urbană, cel puțin, ne-a făcut să luăm totul de-a gata. Fără să vedem oamenii, acțiunile, variabilele din spatele ambalajului.

Mă rog, filozofez.

Dacă oceanul moare, noi murim. Trăim într-un ecosistem unde – ce crezi – omul nu este protejat. Pentru a menține echilibrul acestui ecosistem, trebuie să facem și noi niște compromisuri.

Sigur, nu se schimbă lumea că nu mai ies eu la sushi o dată pe lună. Dar dacă suntem mai mulți, poate se întâmplă ceva mai mult.

Poți spune că oceanul oricum e departe, ce treabă ai tu din România. Păi gândește-te mai aproape, la braconajul din Deltă și la toată corupția din jurul activității. Sigur că lucrurile sunt complicate, dar știi povestea. Urmărește circuitul banilor.

Așa că nu mănânci somon, ci somn de Dunăre.

Așa că oricât de mult iubesc eu mixul de orez cu pește, cred că voi rămâne o perioadă pe sushi vegan. Cu castraveți, cu avocado, cu altele.

Extra: s-a lansat primul documentar românesc despre relația dintre om-animale-natură, este disponibil gratuit pe youtube.

Share Button

0 Comments

Leave a Reply

Avatar placeholder

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.