Am început să citesc Prietena mea genială de la Elena Ferrante de curiozitate. Trei săptămâni mai târziu, am terminat toate cele 4 volume ale seriei, destul de nemulțumită, cu gândul sigur că trebuia să mă opresc la primele două volume.
Notez aici, cu liniuță, tot ce cred despre volume, tocmai pentru a fi invers proporțională cu numărul inutil de mare de pagini (pe care le-am sărit):
-
- am citit varianta tradusă în română și am simțit că sunt transpusă în Napoli și că ii pot vedea pe italieni cum se agită și se înjură. Kudos traducătoarei Cerasela Barbone pentru asta!
- autoarea și-a dorit prea multe de la o carte (sau 4) și a creat multiple planuri narative pe care nu știi cum să le mai urmărești (viața ”prietenei”, viața personajului-narator, viața cartierului din Napoli, politica din a doua jumătate a secolului XX);
- îmi doream un final complet – dacă începutul se leagă de telefonul primit de la fiul prieteni geniale, sfârșitul e prea devreme aș zice, nemaiclarificându-mi de ce a fost sunată taman ea, deși relațiile dintre cele două se răciseră;
2 Comments
Filme așa și așa – românești/hbo/netflix7 – Gabriela Deleanu · November 28, 2018 at 10:08 am
[…] după tetralogia italienească cu același nume, Prietena mea genială este încă unul dintre titluri nou apărute, pe care le […]
8 cărți care mi-au plăcut în 2019 • Gabriela Deleanu · December 17, 2019 at 5:10 pm
[…] pe anul ăsta. Dacă acum 2 ani îmi propusesem să citesc cât mai multe cărți scrise de femei, iar anul trecut mi-am pus ca scop să citesc o carte pe săptămână, anul acesta am vrut doar […]