Tag Archives: que pasa

Sufletul contează, dar imaginea vinde

cristinacosteablog.wordpress.com

După ce am citit postarea lui Ionuț despre lumea care merge aranjată în mijloacele de transport în comun, mi-am amintit de o temă de care voiam și eu să scriu de ceva timp: dacă să vii sau nu la facultate aranjat.

Am tot avut discuții cu colegele mele: se merită să te trezești cu jumătate de oră – o oră mai devreme pentru a te aranja înainte de a ieși din casă? sau e ok să arunci un tricou pe tine și să alergi după autobuz?

Unii zic dress for your dream job. Alții zic că dacă te aranjezi prea mult, lași impresia superiorilor (profesori sau angajatori) că acorzi prea mult timp pentru asta, în loc să muncești. Eu susțin prima idee. În final, tot pentru tine faci tot ce faci, nu te aranjezi pentru străini, ci pentru bunăstarea ta sufletească, morală și poate chiar financiară.

Recunosc că am câteva principii pe temă asta și nu-mi plac fetele (mai ales) care apar neîngrijite. Dacă tu vii în fața ca și cum te-ai fi trezit de 10 minute, mă faci să cred că ești iresponsabilă și dezordonată. În plus, poate într-una din zile nu te întâlneşti doar cu colegii, poate vine un job-recruiter foarte important, iar tu eşti printre cei mai buni studenţi.  Însă înfăţişarea ta spune că ai petrecut toată noaptea şi ai trecut pe acasă doar să-ţi schimbi hainele şi să-ţi iei cursurile, deşi, evident, nu este aşa. Ce impresie crezi că laşi?

Da, sufletul şi inteligenţa contează, dar imaginea vinde. Iar dacă ambalajul tău nu mă convinge să te cumpăr, vei mai sta pe raft mult şi bine.

sursă foto
Share Button

Cred că răcesc. sau nu!

Dragi prieteni,

Mai știți când  vă spuneam despre Legea Atracției, despre cum dacă crezi foarte mult că nu ai să răcești și ai o părere bună despre organismul tău și dacă nu te plângi și victimizezi, răceala va sta departe de tine primăvara aceasta?

Ei bine, probabil că am deranjat-o cumva (pe dânsa, răceala), căci ieri mi-a făcut ziua un calvar. M-a moleșit, m-a făcut să fiu foarte irascibilă și, pe alocuri, să fiu alintată și să simt nevoia de răsfăț. Mare a fost plăcerea colegei mele de cameră să râdă de mine că am răcit. Bineînțeles, eu nu răcisem, aveam doar câteva simptome.

Spre suprinderea mea, a funcționat aceasta gândire! Astăzi mă simt mult mai bine decât ieri, deși nu am luat nicio pastilă (nici Theraflu, mamă!) și nici nu am făcut mare lucru pentru a-mi reveni.

Această concluzie a venit la fix cu acest început de săptămână: dacă crezi foarte mult în ceva și dacă îți vei dori foarte mult să se întâmple ceva, se va întâmpla!

Vă las cu o imagine simpatică de la Motivonti, care să vă facă să zâmbiți pentru o zi mai frumoasă!

motivonti.ro

Share Button

Când patul de acasă nu mă mai vrea

Mi-am strâns toate catrafusele din apartament și am plecat de tot acasă-acasă. Când am ajuns, trebuia să despachetez, dar parcă nimic nu-și mai avea locul aici. Am început să reorganizez totul și parcă a fost o explozie în camera asta acum.

De obicei adorm pe la 2am și mă trezesc lejer pe la 9. Azi noapte la 12 nu mai aveam ce face și m-a prins 11 tot în pat. Prima dată nici nu-mi dădeam seama unde sunt , de ce am dat cu capul de perete și mai ales de ce este atât de întuneric. Apoi am realizat, nu mai sunt la București, unde de la primele raze simțeam lumina soarelui în ochi. Unde mi-e patul cu care mă lăudam că e mare?

E abia a doua zi de când sunt acasă și încerc să mă obișnuiesc. București – ce drag mi-ești, că la orice oră din zi sau din noapte sunt oameni pe stradă, mașinile circulă. Aici e prea liniște. Și sunt omizi, iar tu Bucureștiule, nu ai omizi. Însă cel mai mult îmi lipsesc evenimentele, când mereu era ceva de făcut, văzut, participat.

Tot încerc să-mi planific vara. În majoritatea timpului voi sta acasă. Mi-am propus să mă țin de antrenamente, să mă pregătesc pentru Campionatul European din toamnă. Vreau să mă duc și la fitness, să-mi lucrez mușchii. Și-n afară de asta… poate un Summercamp, poate o plimbare în Deltă cu cortul. Poate mai ajung și prin București.

Nu știu dacă-mi mai găsesc locul aici. M-am obișnuit cu prietenii din asls, m-am obișnuit să fac 1h de acasă până… oriunde, m-am obișnuit să am mereu ceva de făcut.

Share Button

Primăvara începe cu noi

interactions.org

Nu știu cum a fost la voi, dar pe mine nu mă lăsa antivirusul să intru pe blog, se pare că era ceva malware și nu am mai putut scrie nimic. Neseriozitatea nu este un atribut pe care îl vreau în portofoliu.

Din câte mi-amintesc, nu am scris de cursul foto pe care l-am început în urmă cu aproape o lună. Am un profesor minunat, Ionuț Iancu pe numele lui, care m-a făcut să înțeleg niște chestii pe care le aplicam doar pentru că așa citisem undeva.

Bineînțeles, cu câte am aflat mai multe, cu atât mai mult am văzut erori în pozele pe care le credeam reușite. De aceea mi-am și închis blogul foto, pagina de facebook – o aroganță de altfel – și am șters și galeria pe care o aveam atașată acestui blog.  Cum am spus, am și înțeles niște aspecte și acum percep destul de diferit ce mă-nconjoară.

Articolele pe care le-am citit pe blog la Chaika nu au făcut decât să aranjeze materia mea cenușia pentru a hotărî să nu mai fac nimic pe ochi frumoși. Vrei poze, scoți banul, nu-mi mai suprasolicit obturatorul de dragul experienței.

Sper ca în curând să mă hotărăsc să-mi iau domeniu pe .ro (poate se gândește cineva să-mi facă cadou, că nu-i scump tare). Până una alta puteți urmări galeria de pe tumblr, pe care sper să postez zilnic.

It’s time for new beginnings!

Share Button

De ce uităm ce-i important

La facultate am specializarea A rusă, deci aflu multe chestii despre Rusia, locuitorii ei și ale lor obiceiuri. Pe mine m-a uimit cel mai mult la ruși că ei nu și-au distrus istoria, așa cum facem noi. Acum, cu protestele, am auzit că unii distrug diverse chestii pentru că sunt de pe vremea lui Ceașcă. Așa și?

Rușii nu au distrus clădiri sau statui. Sunt clădiri care au încă în arhitectură simboluri comuniste (secera și ciocanul) sau chipul lui Lenin sau Gorbaciov. Ei chiar mai au în vocabularul uzual ”tovarăș/tovarășă” cu nicio conotație comunistă. Iar ziarul Псковская Правда (sper să nu îl confund) datează de zeci de ani, se adresa utc-iștilor ruși, iar în ultimii ani și-a schimbat stilul. Nu vreau să-i laud, au și ei destule probleme. Însă, trebuie apreciat că nu distrug ceea ce i-a făcut să ajungă unde sunt.

La Claudia am găsit imaginea alăturată. Iarăși nu înțeleg de ce au ruinat o statuie, de ce asociază niște oameni care nu au nimic în comun în ceea ce privește aportul lor la bunăstarea statului.

Tind să cred că tot mai mulți nu își cunosc istoria. Sunt mulți elevi care nu înțeleg la ce le trebuie. De exemplu, am primit  massul acesta  serile trecute pe y!m: NU INTELEG DC TREBUIE sa mergem la scoala daca: (…) ISTORIE=sunt morti toti,o pierdere de timp (…)

Ar trebui să ne mai mire că oamenii sunt prostiți ușor?! Păi dacă ei distrug, dau uitării tot, și la o anumită perioadă fac aceleași greșeli, cad în aceleași capcane ale acelorași tipuri de politicieni și nu se învață minte pentru 3 generații… De ce se mai plâng atât?

Îmi doresc să fi ieșit și eu la proteste, dar îmi e frică. Unii nu au învățat că prin violență nu se rezolvă nimic și se dovedește încă o dată iresponsabilitatea oamenilor.

Share Button

Caravana Auto la Tecuci

Cristi m-a anunţat că weekendul acesta Caravana Auto a Sima Group ajunge în Tecuci. Partea şi mai faină e că duminică ajung şi câţiva blogări vrânceni. Ar fi fain să fim câţiva din online acolo.

La Caravana Auto Tecuci vor fi reprezentate 7 mărci auto din portofoliul grupului, cu 25 de modele expuse, dupa cum urmează:

– Opel: Astra Sports Tourer, Astra Classic III, Astra I, Corsa;
– Chevrolet: Noul Aveo, Noul Spark, Cruze;
– Nissan: Juke, Qashqai, Murano;
– Dacia: Duster, Sandero Stepway, Logan Berlina, Logan MCV, Logan Pick-Up;
– Renault: Fluence, Clio Symbol, Clio 3, Megane 3, Master, Trafic;
– Fiat: 500, Linea, Bravo;
– Alfa Romeo: Jullieta.

Partenerul evenimentului: Castrol.

Am aflat de aici.

Eu abia aştept să le văd, să le fotografiez, iar dacă se poate, să iau una la o tură de oraş. Doar să nu fie pe benzină 😀

Aşadar, dacă mai sunteţi şi alţii pe-aproape, posesori de blog (sau nu) şi mai ales posesori de permis, veniţi duminică în parcare la parc (la Pazvante) Minimax.

Share Button

La film in Tecuci

Vorbeam odată cu profa de engleză despre ideea de a deschide un cinema în Tecuci. Asta ar fi cea mai bună idee de afacere în momentul de faţă. Cine dispune de banii necesari, ar putea investi în această idee. Cu siguranţă şi-i va recupera în timpul destul de scurt. Mai ales dacă acum, vară, ar rulă filme târziu… ar fi o chestie.

Mare mi-a fost mirarea zilele trecute când am văzut afişele de la Sala Popular – filme 3D!!! La noi în oraş, nu numai că poţi vedea filme, ci le vezi şi 3D! Ştiu că sunt 4, sâmbăta viitoare, pe 23 iulie. Eu ştiu sigur că vreau să merg la Step Up, la celelalte mă mai gândesc. Din păcate nu ştiu încă preţul biletului, dar după ce aflu, voi avea grijă să postez aici.

Sfatul meu, dragilor, este să profitaţi de această oportunitate. Din păcate, cei care dispun de finanţe, nu se gândesc la deschiderea unui cinematograf (redeschiderea Cinema Arta reprezintă o muncă în zadar, trebuie refăcut din temelii din câte am înţeles de la cineva interesat de asta acum cât`va timp).

Sper să ne vedem la film!

Later edit: am fost la film, am dat 18 lei pe bilet (mi se pare că era 15 lei pentru copii) şi a fost fooooarte frumos. Mi-a plăcut Step Up şi cred că am să reiau toată seria.

Share Button

Febra bacului

Mvai mâine am proba scrisă la limba şi literatura română şi eu stau pe net! Vai săptămâna următoare am bac şi eu nu ştiu totul la perfecţie.

Vai vai vai!

Ce este cu atât stress, oameni buni?! Ok, de acest examen depinde viitorul nostru (dacă îl luăm sau nu), dar de ce este toată lumea în priză?

Încă din septembrie, când spui cuiva că eşti a 12a, automat primeşti răspuns ‘aaa ai bacul anul ăsta…’ şi?! este un examen ca oricare altul, o teză anuală, nu semestrială, nu a murit nimeni din asta.

Iar de anul ăsta, se pun camere de supraveghere fraţilor!

unu’ la mână nu înţeleg pe elevii care se complică să copieze – nu toată lumea trebuie să ia note maxime, e normal. eu îs ok să mai vorbeşti, mai schimbi o părere, dar să transcrii pagini întregi…

doi la mână nu îi înţeleg pe profii care se încurcă cu asta. de supraveghetori zic. una îi să-i mai laşi să schimbe o părere şi alta e să îi laşi să copieze din cărţi. dacă nu-i prea duce mintea, îi treaba lor. vă cred că aveţi un salariu de rahat, dar să vă riscaţi munca de-o viaţă pentru nişte pulifrici care după ce ies din sala de examen vor uita de voi… nu se merită.

şi trei la mână – ce e cu atâta tam-tam cu camere de supraveghere, colaborare cu Direcţia Generală Anticorupţie, what’s the fâs? aici era toată corupţia din România, la nişte profesori care primesc câteva sute de lei (vechi) pentru că îi lasă să vorbească între ei.

E prea mult circ pentru un lucru prea mărunt, din perspectiva mea.
Oricum, baftă colegilor de suferinţă! : ))

Share Button

Cum ne influenţează internetul viaţa.

Al meu boyfriend îmi spune mereu că dacă deschid calculatorul şi intru pe net, acolo stau uitată. Aşa este, recunosc public :))

Odată ce intri în fabuloasa viaţă internautică, eşti dependent de ea. Aşa cum îs eu de intru mereu pe y!m, twitter, facebook, tumblr şi nu mai zic de bloguri. În ziua de azi, majoritatea avem o identitate în online, iar numele noastre apar chiar fără să vrem [ăştia mai tineri căutaţi-vă numele complet şi daţi de rezultatele de la teze naţionale sau bac].

Cum spuneam, majoritatea avem o identitate în online şi este bine să ne-o păstrăm integră. Toată lumea scrie pe net că trebuie să avem grijă ce poze postăm pe facebook, ce scriem pe twitter sau blog, ori pentru că viitorii angajatori vă vor căuta pe net ori pentru că vă poate afecta viaţa personală.

Acest aspect este cu două tăişuri şi mi-a fost demonstrat clar:

1. Lucrurile pot lua o cale pozitivă pentru tine. Eu am primit o invitaţie de două persoane la concertul Mai… cu folk! de la domnul Corcioveanu. De ce? pentru că i-au plăcut fotografiile mele, pentru că am scris pe blog despre event, pentru că am fost interesată de concerte şi am arătat asta şi în online.

2. Lucrurile pot evolua negativ. Ce mi s-a întâmplat mie: un client a renunţat la brăţara comandată în urma a ce a citit pe contul meu de twitter. Mi se pare normală reacţia lui, probabil aş fi făcut la fel. mea culpa.

Deci, ce încerc să vă zic prin exemplele de mai sus: afişaţi în online aspectele pozitive ale voastre, nu postaţi ceea ce vă poate aduce probleme. Nu vreau să repet ce au mai scris şi alţii, mi s-ar părea inutil şi aş plictisi cititorul. Dar sper să învăţaţi din experienţele altora, ştiţi cum se spune viaţa e prea scurtă pentru a învăţa din propriile greşeli.

Share Button

Mini-vacanţă şi mini-şcoală

Încep de la ‘patuţopt, cum e vorba, adică de la începutul lunii.

Pentru că orice orice eveniment este pentru mine o altă ocazie sa nu stau acasă, în wkd cu 1 mai fusei la Dărmăneşti. Am stat la Hotel Romanitza, cu 75 lei camera dublă, şi-a meritat banii. Partea rea îi că hotelul e cam la marginea oraşului şi nu prea ai cum vedea multe, cel puţin nu dacă ieşi la promenadă au pied. În rest, nu fusei mai în centrul oraşului, nu ştiu ce cafenele au. Trecurăm pe lângă o bodegă care părea interesantă pe din afară, dar dinăuntru nu promitea prea multe lucruri bune.

Văzurăm barajul de la Uzu, o imagine superbă, merită văzut Lacul Uzu.

Fuserăm şi pe munte (cred că era munte, părea destuld e înalt) şi am dat peste alte privelişti de neuitat. Mi-am dat seama că-s o groază de imagini frumoase în jurul nostru, trebe’ numa’ să deschidem ochii.

În altă ordine de idei, cum ziceam şi pe twitter, sunt o mulţime de chestii faine de făcut&văzut în Tecuci în perioada următoare:
– expoziţie de statui de ceară la Galeria de artă Gh. Pătraşcu (4 lei elev/5 lei adult)
– expoziţie de fotografii care surprind viaţa din India [am fost, am văzut, am plăcut, recomand] la Sala Helios din Biblioteca Municipală
– sămbătă seara este Festivalul Luminii organizat de cercetaşi, găsiţi mai multe detalii aici
– concert folk vinerea viitoare – detalii aici
– în ultima sâmbătă din lună, pe 28, este a doua ediţie a acţiunii Hai să alergăm!, un proiect iniţiat de Viorel Munteanu , mai multe detalii pe blogul evenimentului.

Chiar e un sentiment fain când observi ca mai mişcă câte ceva în orăşelul nostru uitat de lume.

Finalmente, toată lumea ştie cum îi la şcoală în perioada asta.  Când mai plecaţi, nu mai staţi aiurea, eu v-am recomandat ce să faceţi 😀

Share Button