Tag Archives: planuri

Revizia de jumătate de an pentru planurile anului

Suntem la sfârșit de mai, iar dacă pătrățele încă nu se arată pe abdomen, înseamnă că nu ne-am ținut de ”din ianuarie mă apuc de sală”. Ce mai avem pe lista aia de făcut în 2017? Continue reading

Share Button

Adulting 101: Care sunt planurile voastre de viitor?

Care este țelul tău, obiectivul tău pentru următorii ani? Și cum leagă ei toate componentele vieții tale (carieră, familie, viață personală)?  Continue reading

Share Button

3 lucruri pe care am zis că nu le voi face #cândsuntmare

Ca orice puștoaică emancipată, am crescut cu gânduri mari de a muta munții.  Aveam energia, nebunia și curajul de a face orice îmi puneam în gând. În plus, aveam niște idei destul de fixe despre viața mea. De exemplu: Continue reading

Share Button

Tu te ții de planurile pe 2015?

În ultimele 2 saptamani am profitat de starea generala de hai să ne odihnim și nu am scris nimic. Deși, puteam să profit ca lumea stă mai relaxata, mai pierde timpul pe net, mai ajunge și pe blogul meu și-mi crește traficul. De Crăciun chiar am avut un număr neașteptat de vizite pe-aici :))

Pe lângă văzut oameni foarte foarte mișto și băut vin fiert, săptămâna trecută și săptămâna asta mi-am facut liste, musai-liste, calendarul pe 2015, planuri și iar liste. Ce am făcut anul trecut: așteptări, rezultate, lucruri de îmbunătățit. Probabil că 2014 a fost cel mai bun an din punct de vedere profesional pentru mine: am absolvit Limbi Străine, am ajuns în Biroul de Conducere ANOSR, m-am angajat într-un loc super fain și am intrat la master. Altfel, un an ca oricare altul: diferit, cu situații diferite în urma cărora am rezistat eroic.

Pentru că am un mindset diferit și nu gândesc în de luni m-apuc de… și Revelionul mi se pare puțin overrated, nu mi-am făcut niciun soi de promisiuni pentru 2015. Planuri generale și strategii, poate. Însă toate vin în continuarea acțiunilor mele de până acum și în anumite contexte existente deja. Nu mă iluzionez că voi merge la sală de săptămâna viitoare pentru că știu că nu voi avea când să fac asta și mai degrabă fac abdomene de 2 ori pe săptămână pe covorul din dormitor. Îmi pusesem niște dorințe acum 2 luni, când am împlinit 22 de ani. Mi s-a părut un moment mult mai personal și intim pentru mine, decât ar fi Revelionul.

De-acum să ne ținem de treabă și să facem ce ne place. Totul se întâmplă cu un rol și totul va fi bine până la urmă.

#DinTren

Share Button

Mai ai chef și de master?

Probabil că mulți absolvenți de facultate (ciclu de licență) s-au întrebat dacă mai are rost să se înscrie și la masterat după. Mai ales dacă se numără printre norocoșii care au reușit să se angajeze imediat după absolvire. Parcă vrei o pauză de-un an, parcă ți se pare că nu mai ai timp și de asta, parcă ți-e bine cu jobul pe care-l ai doar cu licența. Continue reading

Share Button

Singurul motiv pentru care nu-mi place Revelionul

scorpiondagger.tumblr.com/

Cu siguranța ați dat zilele astea peste articolul de pe VICE cu 5 motive pentru care urăsc Revelionul. Inspirată de ei, m-am hotărât să-mi vărs și eu oful în ajunul ajunului Anului Nou.

Mie nu-mi place ideea de Revelion pentru că toată lumea înnebunește cu o lună – două înainte de 31 decembrie de grija locului în care vor sărbători trecerea dintre ani. Și apoi, toate femeile înnebunesc cu câteva săptămâni înainte de marea seară de grija ținutei pe care o vor etala. Și să nu mai vorbesc despre reclame sau televiziuni.

Nu mi se pare normal să te stresezi atât pentru o simplă seară. Dacă-i ziua ta de naștere felicitări, toată planeta te sărbătorește!

Că am pomenit de zile de naștere, câți gândesc așa când li se apropie aniversarea? Câți își zic cu 2 luni înainte: “băi, anul ăsta, de ziua mea, vreau să rezerv o masă la un restaurant de lux și să petrec toată noaptea, alături de prieteni și de prietenii prietenilor, pe care nu prea îi cunosc”? Foarte mișto dacă vă regăsiți în categoria asta, de faceți din ziua voastră petrecere locală. Pentru ceilalți, join the group.

De tradiții nu putem să vorbim, asta-i clar. Măcar să nu ne mai limităm la o singură noapte pe an care să fie memorabilă, să fie mai multe, cu ocazii mult, mult mai personale.

Mâine seară petrec cu oameni dragi, sper să aveți și voi norocul meu!

Share Button

Mulțumesc 2013, ai fost genial!

Treișpele nu mi-a purtat deloc ghinion, ba chiar a fost un an extraordinar! Deși a trecut foarte repede, sunt recunoscătoare că am reușit să învăț foarte multe lucruri. Cred că anul acesta am reușit să am atât de multe beneficii pentru că am încercat să nu mai fiu chiar atât de critică cu oamenii și să fiu cu inima deschisă, căci de la fiecare am avut ceva de învățat. Am descoperit zona de confort și nu mi-a plăcut de ea, că simțeam că nu ajung nicăieri. De aceea mi-am luat inima în dinți și am făcut cât am putut la momentul respectiv.

Și pentru că “sistemul” e făcut din oameni, lor vreau să le mulțumesc pentru anul ăsta plin:

– întregii mele familii care mă acceptă, care mă hrănește, care mă primește în vizită

grozavilor care mi-au arătat că viața la cămin nu este deloc așa de urâtă pe cât pare

aslsiștilor pasionați, care m-au ajutat în toate proiectele pe care le-am coordonat

anosriștilor din toată țara, care mi-au arătat o altă față a vieții studențești

– oamenilor frumoși de la Orange și de la QS, de la Booktopia.ro și potsieu.ro, care m-au primit la ei în echipe și m-au lăsat să fur meserie de la ei

– umanilor din online, care mi-au arătat câte aș putea să capăt (material&spiritual) dacă aș fi mai implicată

– tipilor curajoși cu care am ieșit la o limonadă/ciocolată caldă/ceva, mi-ați dovedit că nu-i adevărat că “bărbații sunt porci”

– celor care s-au pus contra și m-au supărat la un moment dat, căci n-am făcut eu bine ceva, de nu v-am convins.

Nu sunt neapărat mulțumită de ce am făcut. Puteam să cunosc mai mulți oameni. Puteam merge mai des la munte, puteam să mă plimb mai mult prin țară, poate nițel și prin afară. Puteam să fac mai puține greșeli și să vorbesc mai blând.

Îmi propun ca în 2014 să mă autodepășesc, să fac și mai multe lucruri, să cunosc și mai mulți oameni geniali, să descopăr și mai multe locuri faine. Va fi bine, oricum. Lucrurile mereu se aranjează.

2014

Share Button

9 “to do” pentru următorii 9 ani

196936_431862390221142_555591024_n

De azi în nouă ani împlinesc ciudata vârstă de 30 de ani. Pentru mine, pragul dintre libertate totală și seriozitate maximă. Și mi-e atât de teamă să nu ajung atunci femeie serioasă cu o groază de regrete care să se adune din urmă.

Așa că mi-am făcut o listă cu ce-aș vrea să fac.

  1. să învăț să călăresc
  2. să învăț să înot
  3. să am mobilitatea astaasta
  4. să învăț Welsh
  5. să merg în toate țările slave
  6. să urc cele mai înalte vârfuri ale munților din Europa
  7. să fac cel puțin una dintre bungee-jumping/zbor cu parapanta/sărit cu parașuta
  8. să am un start-up business
  9. să scriu ceva, undeva.

Poate că peste 3 ani nu voi avea aceleași dorințe. Sau poate că voi avea alte priorități. Însă îmi doresc ca orice mi s-ar întâmpla, să nu renunț cu totul la visele mele.

Și nici voi să nu faceți asta.

 

 

Share Button

Nu mi-am găsit încă pasiunea

Știți citatul acela a lui Bukowski – Find what you love and let it kill you? – pe care îl găsim peste tot și care ar trebui să ne motiveze să găsim ce ne pasionează și să facem asta, pentru că în cele din urmă ne-ar face fericiți?

995acea8b2a31997f7ffb67b387dd863

Bun, acum îl știți.

Ce faceți însă dacă descoperiți că nu aveți doar o singură pasiune, ci mai multe.

Nu găsești satisfacție în a face un singur lucru, în care să fii cel mai om din domeniu. Descoperi că-ți place să faci lucruri diferite, din domenii diferite și că nu vrei să fii închis pe un singur subiect.

Probabil că prima reacție este să cauți rapid care dintre ele pasiuni îți asigură bunăstare și cum să faci ca bunăstarea să fie pe viață. Și atunci te blochezi în domeniul pe care îl studiezi la facultate probabil. Termini cu note mari, îți umpli CV-ul cu internshipuri pompoase, unde de fapt nu ai fost pus decât să faci xeroxuri și cafea. Ai un locșor bun, călduț, la o instituție sau la o multinațională și ești bine. Părinții pot fi mândri de tine acum.

Rareori se întâmplă ca o persoană să se concentreze pe mai mult, să fie multilateral dezvoltat. Ce contează că-ți place să faci fotografii? Acum nu mai ai timp, jobul te obosește rău.

***

Am scris rândurile astea pe baza articolului de aici. Și încerc să mă conving că nu e nimic rău în a avea mai multe pasiuni. Diferite. Însă care să-mi dea mulțumire personală, care să mă facă împlinită.

Părinții și prietenii te vor susține în final. Ei țin la tine și vor să te vadă fericit. Însă, mi se pare al naibii de greu să-i convingi pe cei pasionați de un singur lucru că tu nu ești ca ei, setat pe un singur lucru.

***

Voi cum sunteți?

banksy

Share Button

Diferențe între generații – așteptări

Fiecare generație de tineri este marcată de niște schimbări de-a lungul primilor 20 de ani, când trec prin principalele instituții de învățământ. Eu am fost generația care a dat prima dată bacul cu camere de filmat, cei de anul acesta au dat pentru prima dată bacul diferențiat. Fiecare am trecut prin niște schimbări și am supraviețuit. Apoi urmează așteptările:

“Voi sunteți noua generație!”

“Voi trebuie să schimbați România!”

“Voi sunteți responsabili de viitorul țării!”

• “The young do not know enough to be prudent, and therefore they attempt the impossible — and achieve it, generation after generation.” – Pearl S. Buck, Author

Și chiar crezi în asta. Vezi filme cu oameni care schimbă mentalități în jurul lor. Prinzi curaj și-ți spui: eu vreau și pot să fac o schimbare în jurul meu! Te ambiționezi, citești, te informezi, vrei să afli tot. Prinzi viață, te entuziasmezi și începi să-ți faci planuri și proiecte. Te apuci să schimbi ceva în jurul tău.

Și apoi te lovești de oameni cu mentalități învechite, care nu-ți permit să faci ceva. De cele mai multe ori sunt aceeași care până recent aclamau cum schimbarea stă în tineri. Acum însă nu te mai pot ajuta. Ei sunt conștienți că ceva e greșit, însă de ce să exagerăm, se poate și mai rău. Apoi, sunt acele teorii cum tu ești prea tânăr pentru a ști anumite lucruri, că trebuie să treci prin anumite experiențe. Dacă mai ești și femeie, nu înțelegi că lucrurile nu sunt doar în alb și negru, ci sunt și multe nuanțe de gri.

Rahat de Turcia!

Dacă nu mă lași acum să acționez, să fiu destul de nebun încât să mă apuc să schimb ceva, voi ajunge ca tine. Un blazat care a încetat să mai lupte pentru că nu a primit ajutor de la cei care puteau face ceva.

Dragi părinți, unchi, rude și alte cunoștințe, măcar voi aveți încredere în noi, în deciziile pe care le luăm și în schimbările pe care vrem să le facem. Dacă vreți “să schimbăm sistemul”, trebuie să ne ajutati și voi!

foto
Share Button