Tag Archives: munte

Mama Natură face ce vrea cu noi

Acum vreo 2 zile a fost Ziua Pământului, de parcă de asta nu mai putea Mama Natură. Furnici pe planeta asta, avem impresia că suntem stăpânii lumii și vrem să facem minuni. Apoi se dezmeticește Mama Gaia, zâmbește într-un colț de gură și învârte 2 degete. Rezultatul: Continue reading

Share Button

Reguli de aur pentru dormitul la cort, de la cititori

Să dormi la cort nu este în zona de confort a multora dintre noi. Fiecare are piticii lui și nevoile proprii, așa că e greu să creezi niște reguli generale care să se aplice tuturor. Fie că e vorba de mers în drumeție pe munte, weekend în Vamă cu prietenii sau vreun festival, respectul față de ceilalți și confortul minim al tău fac parte din discuție/ De aceea, v-am invitat să-mi spuneți care sunt regulile voastre de aur atunci când dormiți la cort.  Continue reading

Share Button

Point Break (2015) și Ozaki 8

The Point Break văzut în 3D înseamnă pentru pasionații de sporturi extreme 114 minute de visual-gasm. Dacă rămâi blocat pe conturile vimeo/youtube ale RedBull, GoPro sau Monster, atunci filmul ăsta e pentru tine.  Continue reading

Share Button

Jurnal de Hikefest 2015

Hikefest este o evadare de un weekend pe care o organizează Radu în fiecare octombrie pentru voluntarii ASLS. Anul acesta el a lucrat împreună cu Anca și Mihail, tot de la ASLS, of course. Continue reading

Share Button

Padina Fest 2015 – concert și drumeție

După ce m-am trezit cu o săptămână înainte că vine PadinaFest și că nu-s deloc pregătită, mi-am cort și rucsac. Vineri pe dup-amiază am plecat spre Bușteni, cu gândul să prind ultima Continue reading

Share Button

Ce cort să-mi iau pentru Padina Fest?

Astăzi mi-am dat seama că numai mâine nu-i poimâine și săptămâna viitoare deja vine Padina Fest! Am mai fost o singură dată, în 2011, mi-a plăcut, dar n-a mai fost să mai ajung până acum.
Continue reading

Share Button

Piatra Craiului, sfârșit de octombrie

Se dă ultimul weekend in octombrie 2013, 14 curioși, o zonă montană extraordinară și se încheie cu o febră musculară de 3 zile. Este supranumit HikeFest.

Am mers din Zărnești până în satul Măgura, am înnoptat la cea mai simpatică gazdă, doamna Pepino, am dormit într-un pat imens și am avut o priveliște de invidiat în fața curții.

De dimineață am mers spre Cabana Curmătura și apoi mai sus, spre vârful Piatra Mică, din Piatra Craiului. Ți-amintești că anul trecut am urcat pe Piatra Mare? Acum am salutat acel vârf, de pe alt vârf.

Am urcat printre stânci, pe grohotiș, folosindu-ne de lanțuri, am mers pe creastă și am rămas fără respirație. Nu mă gândeam la pericol, ci la cât de frumos este totul in jurul meu. La coborâre am mers prin Crăpătură (?), un drum destul de solicitant, însă te făcea să-ți depășești limitele.

Grădina Carpaților face parte din rai, v-am mai spus-o pentru că sunt convinsă de asta. Iar experiența HikeFest înseamnă depășirea limitelor pentru a trece din zona de confort a orașului către o zonă miraculoasă, în care te detașezi de toate probleme lumești și te regăsești. Îți zâmbești și ești mândru că ai putut face asta.

gabrieladeleanu.ro gabrieladeleanu.ro gabrieladeleanu.ro gabrieladeleanu.ro gabrieladeleanu.ro gabrieladeleanu.ro gabrieladeleanu.ro  gabrieladeleanu.ro gabrieladeleanu.ro gabrieladeleanu.ro gabrieladeleanu.ro

Share Button

Raiul este pe pământ

Un loc minunat, un loc cu verdeață, un loc cu lumină. Doar la asta mă gândeam când urcam de la cabană spre Vârful Piatra Mare. Este un traseu minunat.

Sunt o iubitoare de munte, dar nu am mai urcat până în vârf de munte de ceva timp. Mi-a fost ușor teamă să merg pe acest traseu, nu am știut ce rezistență mai am și nici nu voiam să-i încurc pe ceilalți. Am purces însă la drum cu rucsacul în spate și bacheții în picioare.

Nu regret nicio secundă drumul de astăzi. Am urcat din Dâmbu Morii (Timișu de Jos) pe traseul de pe Valea Șipoaei, până la Canionul 7 Scări. Până acolo a fost relax, nu a fost mai mult efort decât mă așteptam. Sunt foarte încântată că am trecut prin Canionul 7 Scări! Am tot auzit de el și nu aș fi vrut să-l ratez pentru că… ei bine, se degradează văzând cu ochii. Dacă vreți să treceți pe acolo, do that asap!

De la 7 scări am mai urcat 1h20m până la cabană și încă ~45m până în vârf. Aceea a fost partea mea preferată, cu stânci, pietre, cățărat. Iar în vârf te simți deasupra tuturor. A fost drăguț să văd un Brașov foarte mic 😀

La întoarcere am mers pe Drumul Familiar, unul prea monoton pentru mine. A fost ca o plimbare interminabilă de vreo 3h prin pădure. A, în afară de momentul în care ne-am întâlnit cu o turmă de oi. Credeam că doar alea negre sunt cățărătoare, dar și astea domestice sar pe stânci fără frică. Apoi am deviat puțin de la drum să vedem Peștera de Gheață, care nu ne-a fermecat prea mult. Să fiu pragmatică – e o crăpătură între 2 stânci, destul de răcoroasă (de aici și numele), care nu ducea undeva anume și pentru care trebuie să te fi cocoțat mult prin copaci când ai fost mic, altfel nu reușeai să înaintezi nici… 10metri.

Am ținut foarte mult să scriu despre acest traseu în seara asta, deși sunt destul de obosită după traseu. Impresiile sunt încă proaspete, sunt foarte încântată de acest traseu și vă recomand  să mergeți încolo.

Share Button

Padina Fest 2011

A fost mişto. Tare tare tare. Abia aştept să merg la anul.

Să încep cu începutul.

Padina Fest se vrea a fi un festival care promovează muntele şi protejarea lui. Ideea este bună şi organizarea la fel – la 5 minute după ce am campat, a venit un tip la noi să ne aducă saci menajeri şi să ne arate sacii ceilalţi (foarte mulţi de altfel), prinşi de copaci. Păcat că nu toată lumea a ţinut minte, iar duminică dimineaţă arăta destul de rău zona meselor şi a scenei, după cum veţi vedea în poze mai jos (ce-i drept, era prea dimineaţă pentru curăţenie).

Am mers cu trenul până la Buşteni, iar de acolo am luat telecabina până la Babele (32 lei) şi apoi până la Peştera (18 lei). De acolo am mai mers niţel, vreo 30 minute, fiind începători, până la Platoul Padina.

Când am ajuns, erau destul de puţine corturi (asta fiind miercuri) şi ne-am aşezat unde am vrut, spre deosebire de cei care au sosit vineri/sâmbătă, când a devenit super aglomerat.

Cu mâncarea ne-am descurcat foarte bine. În plus, am mâncat la Cabana Padina, foarte ieftin (4 lei o ciorbă de perişoare) şi foarte bine. De la cei de la firma de catering (salt and pepper parcă) am consumat destul de puţin, preţurile fiind cam ridicate, din punctul meu de vedere: juma de jeton (2.5 lei) un pahar de apă, 2 jetoane o clătită (foarte bună ce-i drept), 1 jeton un păhărel de vin fiert.

Că tot spusei de apă, un mare minus pentru mine a fost lipsa unor duşuri. Oi fi eu mai pretenţioasă, dar de apă şi săpun are nevoie toată lumea. Subsemnată a folosit o corcitură între cele două: şerveţele umede. Am mai folosit şi râul care curgea la dereastra cortului, dar era a naibii de rece!

Venind vorba de rece, a fost un frig! Brrr, am cam îngheţat noaptea. Ce-i drept nici nu eram prea pregătiţi în echipament. Deh, din greşeli învăţăm!

În schimb, mi-a plăcut foarte mult organizarea. Toţi cei de-acolo erau foarte drăguţi şi aveau o atitudine aşa, mai chill.

Pentru a nu-ţi pierde timpul aiurea, au avut loc o grămadă de activităţi. Unele au fost gratuit, iar altele contracost. Unele dintre ele aveau şi premii (de la Cosmote, sponsor principal cred).  Eu am participat la workshopurile foto (mulţumesc Manu şi Marcella de la Photosetup!) şi m-am dat pe tiroliană (pentru 1 jeton). Iar vineri am închiriat biciclete (1jeton jumate 1h) şi am mers până la peştera Ialomiţei cu Emeric Imre. Nici dacă voiam nu mi se întâmpla asta! 😀

Seara, pe la 8p.m. începeau concertele. Am să vă spun doar de cele care m-au marcat, într-un fel sau altul:

  • Emeric Imre – pe care voiam de muuult timp să-l ascult live, mai ales cu Buna variantă rea şi Nebun de alb.  Cum spunea Tara, uneori simţi că te afli în locul potrivit, la momentul potrivit, iar joi seară eu m-am simţit astfel. Nu mai puteam de bine.
  • Robin and the Backstabbers – nu ştiu mare lucru despre ei, dar nu mi-au lăsat o impresie prea bună. piesele erau ascultabile, însă membrii trupei nu mi-au plăcut; păreau fie beţi, fie high, iar solistul principal (Robin, I guess) a aruncat la un moment dat un pahar de bere în public – lucru care nu se face, mai ales că nu eşti o trupă chiar atât de mare şi cunoscută, să-ţi permiţi asta.
  • Toulouse Lautrec – abia aşteptam să-i ascult live cu Te spun! mi-au plăcut, însă s-au lungit cam mult.
  • Şuie Paparude – despre care nu pot comenta nimic, oamenii şi-au făcut treaba foarte bine.
  • Travka – îmi pare rău doar că nu au cântat Corabia nebunilor. în rest, a fost super!
  • Viţa de Vie – m-au cucerit prima dată la Greenfest, acum doi ani. şi acum mi-au plăcut şi am fredonat piesele lor.
În timp ce trupele îşi aranjau sculele, era un papagal care era plătit să ţină publicul ocupat – ceea ce făcea să pară că timpul trece mai greu. Om mai enervant decât acela nu cred că mai  ştiu. Şi ceilalţi erau de acord, pentru că sâmbătă seara, după ce cei de la Viţa de Vie se aranjaseră pe scenă,  când a apărut şi el să mai tragă de timp, cei din public l-au hulit. Bun lucru!

În fiecare seară era aprins un foc de tabără imens şi rulau filme de la TIFF, după concerte. Din păcate, eu nu am văzut niciunul, mi-era prea frig şi somn.

Padina Fest a fost aşa… un fel de vamă la munte. Chiar era un stand unde se făceau brăţări şi codiţe colorate. Mi-a plăcut mult atmosfera, mi-au plăcut vecinii de cort (grupul vesel mai ales, ţaţele bârfitoare de la 4a.m. nu prea). Mie mi-a plăcut mult şi abia aştept să ajung şi la anul!

Share Button

Munte-Sinaia

Ultimele zile din an am ales să le petrec unde îmi place cel mai mult – la munte. De această dată am ales statiunea Sinaia.

Am stat la Hotelul Cerbul , din centrul staţiunii. Camera cu mansardă de la etajul 3 arată foarte bine, servicii super. A meritat cei 100lei/noapte.

Am ieşit la Cafe Mazzola pentru un vin fiert (3.5lei) – nu e cine ştie ce locul: nearesit, îngrămădit. La Old Nick Pub sunt nişte preţuri uşor mai ridicare (evin fiert = 8lei), însă atmosfera este mai primitoare, muzica mai ok; partea mai rea e că servirea lasă uşor de dorit.

Nu am urcat cu telecabina pentru căpârtia nu era în stare foarte bună şi nu avea rost. Într-o bună zi am să învăţ să schiez, oricum 😀

Pentru a doua oară în viaţa mea am fost la patinuar (nu ştiu cum se numeşte, însă este singurul din Sinaia). 15 lei intrare + 15 lei patine. Gheaţa era uşor denivelată, însă era patinabilă.

De asemenea am mai văzut: Casinoul, Cimitirul Eroilor, Mănăstirea Sinaia,  Peleş, Pelişor şi foişorul (doar din exterior). Se remarcă trecutul important prin arhitectura clădirilor şi a caselor.

În Braşov am văzut pentru prima oară Biserica Neagră pe interior (pentru 2 lei, că-s elevă). De asemenea, a fost prima dată când am intrat într-o catedrală catolică. Este extraordinară!

Share Button