Tag Archives: motivational

A trece mai departe versus a renunța

S-au făcut 5 ani de când am plecat de acasă. Sigur, am plecat la studii, nu am fugit, dar atâta timp cât mama nu-mi mai făcea ceaiul dimineața și-mi spălam singură chiloții, se pune ca plecat de acasă. Deci, sunt 5 ani de când fac cum știu eu mai bine. Continue reading

Share Button

Just another motivational video

I don’t really like youtube videos with kids, but this is definitely something else. You have to like.

What I do like are REAL motivational videos, which make you thinks a bit about yourself and about how you treat others. Finding this Kid President was even more fascinanting because, well… he is just a kid.

Enjoy it and…

BE AWESOME!

Share Button

Conferință Motivațională pentru studenții FLLS

Pe la începutul toamnei mă găseam studentă în anul 3 de facultate, la limbi străine, într-o starea foarte proastă pentru că nu știam ce vreau să fac. Nu mă hotărâsem nici măcar la care dintre cele două limbi pe care le studiez să-mi scriu licența. Și mi-am dat seama că am nevoie de o motivație externă.

Inițial mă gândeam că ar trebui să-mi găsesc un mentor. Însă mi-era greu să mă duc la o persoană necunoscută să-i cer să aibă grijă de mine așa. Despre profesori, nici nu putea fi vorba, ei nu ar fi înțeles pasiunile mele extra-facultate.

Vorbind cu unul-altul, am observat că erau mai mulți in situația mea. Și așa mi-a venit ideea să fac o conferință motivațională pentru studenți. Am apelat imediat la ASLS și mi-am făcut echipă.

gabrieladeleanu.ro

Conferința aceasta a avut loc aseară, la Casa Universitarilor. A fost un eveniment strict pentru studenții de la FLLS. Invitații au fost din domenii apropiate și, totuși, diferite: Florentina Ciocârlan de la Accenture, Alexandra Rusu de la Booktopia.ro, Irina Margareta Nistor – traducător de cărți și filme, Raluca Oancea – traduceri juridice, Oana Boca – editură; Alexandra Sârbu – de la Oracle. Ați putea spune că au fost 2 corporatiști, 2 traducători și 2 din lumea editorială, ce a fost atât de diferit?

Viziunile lor erau cu totul diferite. Ce aveau în comun: fiecăruia îi place domeniul in care lucrează. Și asta a fost concluzia serii pentru mine: degeaba te gândești cum o fi reușit unul sau altul să ajungă în postul X, dacă ție nici nu-ți place domeniul respectiv. Fiecare are drumul lui în viață pe care trebuie să și-l găsească. Sau, dacă nu există, să și-l construiască.

***

Am avut o echipă extraordinară, care m-a ajutat foarte mult, mai ales când eram prinsă cu protestul, cu parțiale sau cu alte evenimente. Andreea, Laura, Volina, Edi, sper că v-a fost de folos și ați învățat câte ceva. Oli și Oana, mulțumesc pentru susținere continuă!

Share Button

Ratare prin lipsa visului – Moartea lui Ivan Ilici

Moartea lui Ivan Ilici redescoperă tema morții, ca pe momentul bilanțului suprem, în care omul își vede toată viața prin fața ochilor și își asumă acțiunile. Prezența morții separă iluzia unei vieți împlinite de realitatea unei vieți ratate. Se poate spune chiar că Tolstoi ține în palmă sufletul omului, pe care îl supune unei judecăți publice.

În ciuda titlului, acest text nu ilustrează prin metafore dramatice, sentimentaliste sau tragice moartea, ci vorbește deschis și fără false pudori despre viață. Iată cum descrierea vieții lui Ivan Ilici și gândurile acestuia de pe patul de moarte sunt o lecție de viață, despre cât de important este să avem visele noastre și să luptăm pentru ele, iar atunci când suntem pe patul de moarte, să fim mulțumiți de viața pe care am dus-o. Personajul moare în chinuri, singur, îndepărtându-și familia și fără să fie înțeles de aceasta, neputincios în fața morții, însă aceasta nu este o poveste despre suferința morții, singurătate, indiferență sau neputință. Se întâmplă să fie un oarecare, care să moară.

Omul moare după felul în care trăiește.

Atunci când Ivan se îmbolnăvește, familia nu îl sprijină, ba chiar soția îi privește boala ca pe un chin, o neplăcere, iar acest lucru duce la o separare și mai mare între soți („Ei cântă! Lor le e totuna, dar și ei o să moară!”). Nici doctorii nu îi consideră cazul său medical de importanță majoră. Așadar, faptul că el nu încerca să înțeleagă reacțiile trecute ale soției, ori modul în care se purtase el în calitate de magistrat cu oamenii obișnuiți, se reflectă în comportamentul celorlalți cu el, în momentul în care el nu mai este în deplin control asupra
vieții sale („Da, viața a fost și acum uite, se duce, se duce și eu nu pot să o opresc”.)

Ivan Ilici se trezește singur, aruncat în fața morții și este silit să treacă de la o stare la alta, așteptând lucid, urând și dorind moartea în același timp. Acum este momentul în care el apare dezbrăcat de orice funcție și statut, fiind doar un individ care abia acum încearcă să își înțeleagă rostul pe lume. Se raportează constant la primele amintiri, la copilărie și încearcă să își readopte libertatea și nepăsarea infantilă, căci aceea este perioada în care el a fost cel m ai fericit, când era restricționat conștient de niște reguli simple, adecvate vârstei respective. În momentele de suferință își recreează acel statut, devenind capricios și nervos. Pentru prima dată în viața lui de adult nu acceptă atitudinea pasivă a celor din jur.

Ivan Ilici nu moare într-un mod glorios, iar viața lui nu iese în evidență cu nimic. Nu a făcut nici lucruri mari, nici lucruri rele sau extreme. El a trăit cuviincios, conform cu regulile societății, urmărind constant liniștea și plăcerile mici. Am putea spune că este o doză din Ivan Ilici în fiecare dintre noi, sau măcar toți recunoaștem un Ivan Ilici printre cunoscuții noștri.

Moartea lui Ivan Ilici este o carte motivaţională a secolului al XIX-lea, prin care suntem îndemnaţi să ieşim din zona de confort şi să dăm la o parte ’normalul’ de care suntem sufocaţi. Cursul pe care l-a urmat Ivan – şcoală, studii superioare, un loc de muncă stabil şi satisfăcător din punct de vedere financiar, o căsătorie de convenienţe şi o casă personalizată şi totuşi la fel ca a majorităţii – este un curs urmat de foarte mulţi şi în ziua de astăzi. Ei sunt oamenii care uită să îşi bucure sufletul prin bucurii mici, prin plăceri vinovate şi neregretabile şi acţiuni spontane. Acesta este publicul ţintă al lui Tolstoi, iar prin această povestire a atins momentele cheie din viaţă care afectează într-o foarte mare măsură viitorul îndepărtat al fiecăruia.

Share Button

BUZZ!Camp 2013 – Day 3 + Concluzii

BUZZ!Camp este cunoscut drept fratele mai mic al BizCamp, creat la inițiativa Inspire Bussiness. Particip la aceste workshop-uri din partea ASLS România.

Tema conferinței de astăzi a fost Învață să gândești pozitiv – oamenii fericiți trăiesc mai mult! Am avut norocul să ascult niște oameni diferiți, cu povești uimitoare. Să vă povestesc:

Create your best version.

Primul speaker a fost Andrei Roșu. Evenimentele din viața lui au evoluat rapid în ultimii ani, de la lenevit în fața televizorului, la a face maratoane la Polul Nord. Schimbarea a fost drastică și a presupus încredere în sine și multă determinare. Cum a început? Și-a făcut un traseu și a început să parcurgă drumul invers, în funcție de un plan. Și și-a făcut un blog, pentru că atunci când spui lumii întregi ce vrei să faci, îți iei, practic, un angajament. Ce am mai reținut: “De la jucărie la o meserie”, sau cum să încercăm diferite lucruri până să ne descoperim pasiunea.

Gândirea pozitivă duce la inspirație.

Următorul la microfon a fost tot un Andrei – Lăcătuș. Sau Shurubel. Deși era răcit și cu ore puține de somn, a fost plin de energie. Ne-a povestit despre drumul parcurs de el până acum, despre aparentele probleme pe care le avea, însă pe care le-a rezolvat – pe rând. Ain’t nobody got time for stupid problems. Și ne-a mai zis să dansăm cu haosul care ne înconjoară, încercând să ne bucurăm de el. Iar pentru a ne menține motivați continuu, e bine să privim la confirmările din trecut.

Începe devreme.

Asta ne-a sfătuit ultimul speaker de astăzi – Daniel Matei, de la The Hub. Este un om cu o poveste de viață minunată, plin de optimism și energie pozitivă. Cu ce am rămas de la el: scoate-ți eu nu pot din vocabular, înconjoară-te de oameni care să te ajute să crești și crează-ți oportunitățile timpuriu, nu te amăgi că ai prea multe acum pe cap (când te ocupi doar de facultate).

Astăzi am plecat gândindu-mă – dacă ei au putut, eu de ce să nu pot? Dacă un om a putut să-și schimbe stilul de viață la 35 de ani, eu de ce să nu pot la 20? Iar dacă un alt om a ajuns de la paralizat de la gât în jos, la un model de implicare socială, eu – sănătoasă tun – de ce să nu pot? Ar trebui să mă înconjor mai des de modele de genul acesta, căci sunt prea mulți oameni blazați în jurul meu.

gabrieladeleanu.ro

Mai sunt 2 zile de conferință, la care îmi pare tare rău că nu pot ajunge – sunt niște teme super faine!

În loc de încheiere, 10 idei cu care am rămas după zilele astea:

  1. tu ești cea mai importantă marfă pe care o poți vinde;
  2. ești capabil să faci orice, trebuie doar să ai încredere în tine;
  3. contează mult să faci ceva din pasiune;
  4. corporațiile caută angajați pe care să-i formeze și care să le fie loiali (deja multe și-au schimbat numele din human resources în human development) – dacă nu te descurci, afli mai multe de la o firmă de hr consulting.
  5. trebuie să fii sincer cu tine și cu ceilalți;
  6. arată-i angajatorului că ai potențial, chiar dacă îți lipsește experiența;
  7. Ai grijă ce postezi pe net;
  8. Emoțiile sunt bune;
  9. Trebuie să fii flexibil;
  10. Fă lucrurile în felul tău!
Share Button

Atitudinea face totul!

Băi, e atât de ciudat cum lucrează soarta asta! Pe bune, de vreo 2 zile mă tot gândeam dacă să scriu sau nu niște chestii nasoale despre facultate și despre fostul meu job. Adică eram super-dezamăgită în legătură cu tot, mi se părea că nimic nu-mi iese bine și că am greșit cu toate deciziile pe care le-am luat.

Și s-a întâmplat să dau attend la “Seară de documentare cu Derren Brown – 18 decembrie”. A fost exact ce aveam nevoie: câteva ore cu oameni relativ necunoscuți, urmărind ceva interesant și apoi discutând despre, la un vin fiert. Nu am câștigat eu aiurea un copac la ultimul event Motivonti, când am zis că te dezvolți atunci când te înconjori de oameni cu aceleași pasiuni.

*

Derren Brown este un mentalist, iluzionist, artist (aflați mai multe pe wiki despre el). Documentarele lui le puteți găsi pe youtube, însă e mai fun să le vezi împreună cu mai mulți oameni, să auzi râsete și oftat la comun :))

În seara asta, Derren și Ariel mi-au amintit că totul ține de atitudine. Am re-realizat  că uneori alții se joacă cu mintea noastră (conștient sau nu), până când ajung să ne facă să ne simțim prost pentru ceva ce nu am făcut. Apoi, după tot acest mind-game, noi ajungem să avem o părere atât de proastă asupra tuturor chestiilor de ne înconjoară, încât uităm să privim partea bună a unei experiențe și să ratăm niște experiențe.

*

Iată concluzia. Eu am uitat să mă bucur de ceva pe sistemul everything happens for a reason. Mă plângeam lui Cristi de jobul pe care tocmai l-am părăsit, însă el mi-a deschis ochii: da’ bănuiesc că ai învățat ceva din asta. Nu știu de voi, eu plănuiesc să-mi revin în perioada următoare și să mă concentrez mai mult pe dezvoltarea mea personală după fiecare event și mai puțin pe lucrurile negative.

Share Button

ReCreiere – recreere de duminică

Nu știu dacă ați văzut pe site-ul Motivonti ori pe pagina lor de facebook că pentru azi au organizat un eveniment menit să ne restarteze creierele și să ne scoată din zona noastră de confort prin 3 serii de workshopuri.

Comunicare

Primul workshop a fost pe Comunicare – despre comunicare din poziția de lider. Inițial mă înscrisesem pentru cel de limbaj nonverbal, însă pentru că nu s-a mai ținut, am mers la cel ținut de Nicușor Dan. Eram curioasă să-l văd și să-l ascult pe acest om după cât a apărut prin presă și internet mai în primăvară.

Povestea lui este captivantă, este interesant de aflat circuitul lui de la olimpic la matematică la student în Franța la activist și apoi candidat independent la Primăria capitalei. Din păcate însă, nu prea a fost pe tema workshopului.

A declarat și el, am simțit și noi (sau cel puțin eu) că este un om introvertit. A stat doar pe scaun, în cea mai mare parte a timpului cu capul în pământ. Îmi pare rău că nu a reușit să-și pregătească măcar un text pe care să-l citească pe această temă, căci astfel discuția a ajuns, inevitabil, în sfera politică.

Pe de altă parte m-a convins de anumite lucruri pe care eu le aveam slab conturate în minte. Este nevoie de responsabilizare socială, este nevoie să ne implicăm activ și să acționăm atunci când ni se face o nedreptate. Voi povesti în zilele următoare mai multe pe această temă.

***

După aceste discuții am avut un moment surpriză: ne-au energizat băieții de la RedBull pentru o sesiune de drumming cu cei de la Drum Cafe. Am bătut la djembe până am făcut bătături în palme, am cântat folosind boomwhakers colorate. Ce să mai, a fost o explozie de energie!

Creativitate

Cel de-al doilea workshop pentru mine a fost cel ținut de Oana Sandu, despre scrierea creativă sau jurnalismul narativ.  Eram foarte încântată că este cineva din partea Decât o Revistă care vine și ține un workshop.

Am aflat că o astfel de compoziție trebuie să aducă emoție și să capteze atenția cititorului, indiferent de lungimea textului. Am aflat că trebuie să renunț la adjectivele generale și să apelez la cele exacte, care să redea o senzație. Cel mai important, ni s-a repetat că pentru a scrie, trebuie să citești.

Motivare

Din secțiunea workshopurilor de motivare, eu l-am ales pe cel al Călinei Mircea – despre organizarea timpului. Este o mare problemă pentru mine să-mi gestionez corect timpul în ultima perioadă, de când am început și un internship.

Am învățat câteva trucuri astăzi și vreau să le împărtășesc cu voi, pentru că sunt sigură că și unii dintre voi vă regăsiți într-o situație de aceasta. În primul rând trebuie să combați procrastinarea (acea stare de “încep mai târziu/să mai văd un episod din/sunt cam obosit, mai bine mâine) și să îți împarți taskul cel mare în mai multe taskuri mici, astfel simțind mulțumire de sine mai des. Apoi, mai este important să-ți împarți toate taskurile în categorii de important/neimportant + urgent/neurgent. Adică este important și urgent să-ți plătești facturile și este important și neurgent faptul că nu mai ai cafea. De asemenea, poți apela și la recompense/pedepse pentru a te menține motivat.

***

La final am avut și un invitat surpriză. Cei mai mulți ne așteptam să fie vreo vedetă, însă a fost o persoană cu o poveste cu suișuri și coborâșuri a unui om pasionat și plin de energie – Bogdan Neagu, creatorul brandului Turific! handmade. Și-a încercat norocul la ASE, nu i-a ieșit, s-a dus la Arhitectură, a făcut un an de master în Newcastle, a plecat cu Work and Travel în State. Câțiva ani plini de multe evenimente din sfere total diferite. În principal el face accesorii pentru bicicliști din materiale nereciclabile (bannere, tarp).

***

În pauzele dintre aceste workshopuri am mâncat mere sau sandvișuri și am băut ceaiuri. Mi-am cumpărat și eu niște ceaiuri bune de la d’Oro Tea. Am participat la un joc creativ de la Motanov, prin care a trebuit să continui pe un post-it o povestioară pe care o extrăsesem dintr-un bol mov.

recreiere

Am lăsat ce-i mai bun pentru final: am participat și la un concurs unde trebuia să scriem 3 răspunsuri la o întrebare și am fost una dintre cele 5 câștigătoare. Sunt foarte fericită pentru că eu câștig destul de rar la orice gen de concursuri. Astăzi însă, am câștigat un copăcel de la Mai Mult Verde.

Mulțumesc Motivonti pentru o duminică plină de energie, în care am învățat o groază de lucruri noi și interesante!

Share Button