Tag Archives: mare

DestinațiiRO: Jupiter 2016

Jupiter, această bijuterie a coroanei reprezentate de țărmul românesc al Mării Negre, pe care am descoperit-o într-un weekend prelungit. Continue reading

Share Button

Din tabără, din Costinești – al doilea an

Azi, de cu dimineață, am plecat din Gara de Nord către stațiunea preferată de la mare a studenților – Costinești – unde profit de taberele studențești. Am dormit mai toată călătoria, care oricum nu a avut o întârziere foarte mare.

Am ajuns la Hotel Cris, unde am dat peste o mare harababură, a trebuit să așteptăm până la 3 să ne cazeze și încă ceva timp până când terminau toți de completat tabele în 7 exemplare. În cameră, ne așteptau trei paturi suficient de mari, un televizor mic, legat la singura priză din cameră și un balcon mare. În baie nu ne așteptau nici prosoape, nici hârtie igienică, dar hey! măcar era curat.

Prânzul l-am luat la Springtime, se pare că e deschis recent și aici. Au și parte  plimbă-tava, sunt sigură că au luat toți clienții celorlalți.

Am mers pe plajă. Una arhi-plină de oameni nu foarte ‘fit’. și de copii, mulți copii. Apa este în cele mai multe locuri cu alge (de aici și uimirea cu nr. mare de copii pentru o apă așa murdară). Nisip cu scoici și chiștoace all over the place.

Mâncarea e… meh. E loc de mult mai bine și sper ca de mâine dimineață să remedieze situația.

În final mă bazez pe companie și pe simpaticii de la USR, care să organizeze ceva fain.

DSC_4798

Share Button

Scurte observații despre litoralul românesc în 2012

Mi-am redescoperit iubirea pentru mare în urmă cu vreo 5 ani. Sunt o zodie de apă, era inevitabil. De atunci am făcut tot ce am putut să ajung cel puțin o dată pe an la mare. Nu mi-a ieșit mereu.

Anul trecut m-am atașat de Eforie Nord. Da, este o stațiune pentru familii mai mult. Nu, nu are viața de noapte cu care se laudă Costineștiul sau Vama Veche, dar ai unde să te distrezi.

Îmi place Eforie Nord pentru că acolo este cea mai curată apă de pe litoralul românesc. Cu toată furtuna din ultimele zile, doar valurile s-au mai înălțat, dar apa este la fel de curată.

http://www.facebook.com/GabrielaDeleanuPhotography

http://www.facebook.com/GabrielaDeleanuPhotography

Nu pot spune același lucru și despre Costinești. Apa era… jegoasă, mizerabilă. Nu înțeleg cum puteau face turiștii baie acolo. Desigur, pericole să iei boli din apă sunt peste tot, dar parcă ai mai multă încredere când poți vedea fundul mării când trec valurile.

Că tot am zis despre Costinești: am văzut o groază de copii sub 10 ani, veniți cu părinții. Bănuiesc că e drăguț ca părinții să încerce să-și retrăiască tinerețea și să-și amintească de tinerețe, dar nici Costineștiul nu mai e ce-a fost (cum nici Vama nu mai e, de altfel).

Și pentru că trec de la una la alta: ne-a fost atrasă atenția că erau foarte mulți copii grași. Apoi am văzut și restul familiei, veniseră la pachet în aceeași mărime. Curând vom ajunge ca americanii.

Costineștiul va fi special pentru mine atât timp cât va exista White Horse. Sunt destule amintiri frumoase de acolo și se adaugă altele de al an la an. Pentru Vama Veche nu știu dacă mai am răbdare să suport toți pokemonii care se vor a fi ‘roacheri’. (Am avut o experiență în tren cu niște puști de 13-15 ani și nu-mi mai trebuie.) Eforie Nord, în schimb, va rămâne aproape de inima mea pentru apa curată și pentru plaja chill.

Din categoria ce se poartă: am orbit de la atâtea haine în culorile alea fosforescente, mi s-a făcut rău de la mirosul de alune prăjite, alune în coajă, alune cu caramel, alune cu orice, și nu am înțeles la ce foloseau un soi de bastoane colorate care păreau că împroașcă apă.

Voi pe unde mergeți la mare, la noi, la vecini sau mai departe?

Share Button

Mi-e dor de-un răsărit la mare


click play before reading

Minunata sesiune a dus la o noapte albă, cu un minunat răsărit. Nu țin minte când am prins ultima dată soarele la ora asta. Dar mi-amintesc și mi-e dor de răsăritul de la mare.

Am devenit ușor nostalgică în dimineața asta când mi-am amintit de primul răsărit la mare, la Costinești, după un concert Iris și muzică faină în White Horse. Apoi a fost răsărit în Vama Veche. Și răsăritul de la Gura-Portiței când curățam pește și pregăteam grătarul. Apoi a fost iarăși Costinești. Și răsăritul de la Nisipurile de aur

Nu mi-amintesc să fi prins vreun răsărit la munte. Dar nu știu câtă magie ar avea.

La mare este probabil un clișeu. Cu teama aceea când vezi câțiva nori și te gândești că nu ai la ce să faci poze. Ce mi-e dor să îmi bag picioarele în apa aia care îi mai caldă dimineața, că și-a păstrat temperatura peste noapte (mi-a explicat la un moment dat cineva fenomenul). Și mai e și frigul acela care te atinge până la oase, dar parcă nu ți-e chiar atât de frig. Se adaugă și somnul de care duci lipsa și mirosul de cafea în pahar de plastic. Și după toate astea, merge și o tură de alergat în picioarele goale pe plajă, făcând slalom printre alge, țigări și adormiți, că tractorul vine pe la 7-8 să curețe plaja.

Vara asta  n-am să mă îndrăgostesc, dar voi pleca la mare, să prind răsăritul.

Însă, până una-alta:

Share Button

La mare, la soare…

…fetiţele nu-s goale. Pentru că în Costineşti nu am văzut pe nimeni făcând plaja nud. Şi putine fete care să facă topless. Nici măcar copiii [în număr prea mare, aş zice eu] nu mai fac nud, au toţi costume de baie…

Ah, eram una dintre puţinele de mai sus. Şi cu o carte în mână. wtf, nimeni de pe acolo nu se aştepta la o asemenea combinaţie [boobs&books]. Şi astfel am scăpat de abordări de tot rahatul gen ‘singurică, singurică’, pentru că ‘masculii feroce’ nu ar fi ştiut ce să îmi spune, fiind clar că am un nivel de inteligenţă mai ridicat decât al fătucelor pe care le agaţă de obicei. Oh, mistake, mi-a zis unul ceva de genu’ “o să-ţi pierzi 17 ani citind Biblie” şi nu prea am înţeles la ce se referea, având în vedere că eu aveam în mână Lolita. Ahh, de cât timp aşteptam să o citesc.

Am stat 4 zile jumate în Costineşti, as I said earlier. Ce e drept, nu mai am părerea proastă spre foarte proasta pe care o aveam anul trecut. Însă tot negativă este.

Aşadar, am plecat marţi noapte cu Alina cu trenul, în gară la Costineşti ne-au aşteptat Irina (colega de la facultate de-a Alinei) şi sora ei  Elena, nişte fete foarte simpatice si de treabă. După ce ne-am cazat la un nene în curte (nu mă întrebaţi unde, că nu ştiu) am fugit pe plajă, unde abia aşteptam să-mi bag picioarele în apă. Revenit, masă, somn, ieşit, somn. Cam ăsta era programul de obicei. Doar că în cazul meu, somnul se prelungea şi lua locul celei de-a doua sesiuni de plajă a zilei.

Am stat în ‘statiunea tinerilor’ şi normal că am mers şi în Diiiisco Riiing [unde mi-am dat seama încă o dată ce om libidinos e geodasilva] şi megadiscoteca tineretului [cu o atmosferă mult mai faină decât dincolo]. Mi s-a părut foarte aiurea că în niciunul nu erau puse piese ale legendarilor Armin van Buuren, Tiesto sau David Guetta. Mai mergeam şi pe plaja, la Obelisc, unde era muzică relativ faină… acelaşi playlist în fiecare seară. Bineînţeles că nu puteam lipsi din White Horse. Era tot ce aş fi avut nevoie, locul în care aş fi stat non-stop, dacă nu depindeam şi de alţii. Şi era şi un chelner draguţ pe care l-am văzut a doua seară cu prietena. Trist.  Mai era Casa Duca, or something like that, unde mi-ar fi plăcut să merg… pe jos erau nişte săgeţi cu indicaţii spre acest loc, deşteaptă idee de reclamă, ce pot sa zic… Aaa, şi ştiţi că acolo, lângă gară, e un mic parc de distracţii/bâlci, unde m-am dat într-o roată imensă pentru doar 10 lei. Oricum, este ceva WOW, şi aş fi regretat dacă nu aş fi încercat, însă nu m-aş mai da 😀

Şi la plecare era un tip foarte drăguţ în faţa mea, care a coborât până să îmi fac eu curaj să mă prezint [în Constanţa].

Piesa pe care am auzit-o în White Horse şi m-a binedispus imediat, nu ştiu de ce…

Share Button