Tag Archives: mâncare

Pentru leneși și dummies: Omletă simplă cu mălai

Cum să pregătești un mic dejun simplu pentru o dimineață leneșă de sâmbătă, dar nu mai ai mare lucru prin dulapuri și siii-gur nu ai de gând să ieși din casă prea ușor? Scoți de prin dulap și frigider ce găsești și vezi cum te descurci :)) Continue reading

Share Button

Voi țineți minte unde ați mâncat cel mai prost?

În ultima perioadă am ajuns să stau la masă cu gurmanzi pofticioși asemeni mie, alături de care am mâncat degustat, cele mai multe bunătăți, spre surpinderea chelnerilor (într-o taverna din Barcelona ne-a mutat de la masa de 2 persoane pentru că nu avea unde să Continue reading

Share Button

Mai mult KFC decât McDonald’s

De ce prefer eu  KFC în loc de McDonald’s? Simplu, îmi place mâncarea picantă. Bine, îmi place și Mc Cafe, deci nu intru în disputa despre produse, că aici e treabă de gust, la propriu. Continue reading

Share Button

Cum să te îngrași 5 kg în 5 luni de zile

Îți schimbi stilul de viață.

Dacă faci sport intens de cel puțin 2 ori pe săptămână, acum singurul sport pe care-l faci este să alergi după verdele de la semafor. Dacă ești activ și mereu pe drumuri, stai la birou/în bancă cel puțin 7h/zi.  Nu te obosi să mergi până undeva să-ți iei de mâncare, fă comandă. Dacă ai pachet la tine, nu te obosi să te ridici de pe scaun și nu-ți lua pauza de masă. Culcă-te târziu, trezește-te devreme. Ronțăie mereu ceva din categoriile biscuiți, covrigei, ciocolată.

Metode probate, rezultate garantate.

Share Button

I’m a foodie and I don’t care

That’s why I can’t keep a diet – I like food too much and I’m too curious to try new things. Just few days ago I wanted a fresh orange juice and ended in an Indian place and ate Tibetan Momo.

Now, I’m curious to discover more and more dishes from different cultures, so if you know nice places, let me know.

Continue reading

Share Button

Mi s-a spulberat un vis

Nu voi fi niciodată o gospodină adevărată din simplul motiv că nu-mi place să gătesc. Nu găsesc nici relaxare, nici plăcere în a petrece prea mult timp în bucătărie.

Probabil că tata nu ar fi mândru de mine dacă ar citi rândurile astea. Chiar dacă a locuit vreo 20 de ani cu 4 femei în casă, este destul de conservator în ceea ce privește atribuțiile femeii. Sau poate tocmai asta a fost, că a locuit cu 4 femei în casă. Și o admir mult pe mama, mereu și-a găsit timp să ne facă toate poftele, în funcție de perioadele noastre – când voiam să ținem post (sau nu), când voiam să mâncăm cât mai multe legume în mijlocul iernii sau când voiam mereu ceva dulce. Chiar și acum, în pachete, mereu ne strecoară și ceva dulce, home-made.

De-a lungul timpului mi-am tot propus ca într-un viitor să gătesc. Când voi fi singură acasă. Când voi avea ceva mai mult decât o plită electrică de cămin. Când voi avea bucătăria mea. Acum nu mai am nicio scuză. Știa tata ce știa când spunea “oricum ei nu-i trebuie aragaz prea complicat/hotă prea puternică, că n-o să facă nimic”.

Nu fac nimic mai mult decât strictul necesar. Omletă, piure, legume la cuptor, clătite în zilele mele bune. Nu găsesc utilitatea consumului excesiv al timpului (o oră) pentru ceva ce va dispărea destul de rapid (10 minute). Nu mă relaxează, ba chiar mă enervează gândul la vasele din chiuvetă.

Nu știu cum va fi după ce m-oi mărita, că-s conștientă că la bărbați iubirea trece prin stomac. Și parcă nici n-aș vrea să iau mâncare gata făcută de la Mega. Bine că asta nu-i o problemă urgentă și nu trebuie să-i găsesc o rezolvare. Sau să fac vreun compromis.

Share Button

Cum să renunți la carne. Sau nu.

În calitate copil crescut la țară, am (avut) prin apropiere mai multe neamuri de animale – vaci, porci, păsări, cai sau oi. Aici la mine la țară, animalele sunt ținute destul de liber. Păsările stau într-un țarc cât să nu strice grădina de legume. Vacile se duc la cireadă să pască. Treburi din astea țărănești.

dsc_00

Când eram mică mâncam numai carne, chiar nu înțeleam rostul unei mâncări dacă nu conținea carne. De-a lungul timpului însă am mai citit, m-am informat și pretențiile mi-au crescut.

Am aflat că nu prea e bine să mănânci carne roșie, așa că am renunțat rapid la carnea de porc. Oricum nu prea-mi plăcea mie animalul ăsta așa mare și care făcea mizerie constant, deci a fost ușor. Apoi m-am hotărât să renunț la carne de vită – și asta a fost ușor că-mi aminteam de ochii vițeilor când îs mici și mi se făcea milă. După, ar mai fi peștele – ți se cam face scârbă când te gândești în ce apă murdară trăiesc și cum nu bei decât apă îmbuteliată și analizată.

Când ajung la pui însă, nu prea mă pot lăsa. Imaginile cu păsări crescute în baterii metalice nu mă conving pentru că eu mănânc pui de la mama de acasă, crescut liber și hrănit cu urluială și grăunțe.

Recunosc, nu mă ține mereu să fiu în control. Dacă mi-e poftă de pizza, mănânc – și recunosc că nu știu mereu ce carne e acolo. Ce contează este să îți asumi responsabilitatea și să nu te abții de la pofte, căci într-un sfârșit vei răbufni și vei mânca necontrolat. E bine să faci diferența între a nu putea să mănânci ceva și a nu vrea, căci este diferența dintre a lua altcineva decizia pentru tine și să hotărăști tu. Atunci când ai un motiv intern, îți dai seama că nu-ți mai place.

De exemplu, mulți ani mâncam mezeluri multe și dintre cele mai sintetice. Lucrurile s-au schimbat când am aflat cum sunt făcute și din ce, iar atunci când îmi apar în farfurie, zic pas de multe ori. Iar dacă se întâmplă să-mi fie poftă, gust și realizez că nu-mi mai place.

Totul vine din interior, este decizia noastră să avem control asupra a ce consumăm.

Share Button