Tag Archives: locuri

Locuri de mâncat în Bucureștii Noi

Zona de nord vest a Bucureștiului (Șoseaua Chitilei-Bucureștii Noi-Dămăroaia încolo) se dezvoltă tot mai mult, tot mai repede. Blocuri noi apar printre case, este metrou până la balta Străulești, iar magazine – avem di tăti. Continue reading

Share Button

Bucharest Street Food Carnival 2017 – pro, contra & locuri

Festivalul de mâncare stradală, dacă e să luăm mot-a-mot. Carnavalul, pardon. La Romexpo, la început de toamnă, se face prezența de van-uri ca la școală, să știm cu toții ce mâncăm în pauza de masă acum că ne-am întors la muncă. Am fost sâmbăta în amiaza mare, ca o femeie independentă care n-are chef să gătească pentru prânz. Ce am avut de apreciat și cu ce locuri rămân: Continue reading

Share Button

Recomandări de weekend în București

Vă salut de la distanță, dragă cititor! Planul pentru weekendul ăsta va fi să te odihnești, să faci și treburi casnice, să ieși în oraș puțin, să recuperezi episoadele pierdute din serialul preferat? Te înțeleg perfect! Așa că plusez cu câteva oferte: Continue reading

Share Button

Voi țineți minte unde ați mâncat cel mai prost?

În ultima perioadă am ajuns să stau la masă cu gurmanzi pofticioși asemeni mie, alături de care am mâncat degustat, cele mai multe bunătăți, spre surpinderea chelnerilor (într-o taverna din Barcelona ne-a mutat de la masa de 2 persoane pentru că nu avea unde să Continue reading

Share Button

Gânduri bune pentru zile rele

Sunt o procrastinatoare notorie și știu asta. Partea tristă este că, în loc să mă mobilizez și să-mi fac ordine în cap, mă mobilizez până la frigider, că parcă aș mai mânca ceva. Până acum foloseam scrisul aici pentru a-mi ordona gândurile, însă am tergiversat și cu asta la nesfârșit.

Voiam să povestesc despre plimbarea mea de sâmbătă la prânz, după 4 ore de teorie despre limba engleză.

gabrieladeleanu.ro

Cum mă plimbam eu pe Magheru, am trecut pe lângă o vitrină ce mi-a furat ochii. Și apoi am intrat în Leonidas, un magazin minunat, cu bomboane de ciocolată. Am încercat o bomboană cu caramel și unt sărat și avea un gust fabulos! Cred că-mi voi încerca norocul la concursul pe care îl au pe facebook – desenez un iepuraș, adun like-uri pe facebook și câștig 100 lei să-mi cumpăr ciocolată. Cum sună asta?

gabrieladeleanu.ro

Mai departe, tot pe Magheru, am dat peste o vitrină plină de obiecte colorate – căni, ceainice și altele de genul. În magazin, zeci de soiuri de ceai și cafea, care de care mai aromate. Mi-am luat unul cu fructe, văratic și dulce-acrișor.

gabrieladeleanu.ro

Apoi am intrat în zona Piața Amzei, unde o altă vitrină mi-a furat ochii. Am dat peste un magazin pliiin de lucruri ca-n pozele de pe tumblr. Pernuțe, umerașe înflorate, flori, tot felul de obiecte decorative super-simpa, la niște prețuri rezonabile. Am un feeling că foarte multe cadouri le voi lua de acolo în perioada următoare.

***

Duminică seara mi s-a întâmplat ceva ciudat și interesant. Am mers să beau o ciocolată caldă la Clock’s Pub și am găsit în meniu și aromate. Am ales cu mentă, și nu mi-a plăcut. Nu-mi place ciocolata After Eight, nu știu ce a fost în capul meu. La sfârșit, când chelnerul a văzut că nu mi-a plăcut, a scăzut-o de pe nota de plată. Asta se mai întâmplă și în alte locuri?

***

Săptămâna asta am o groază de proiecte, teme și parțiale de rezolat, iar vremea de afară nu mă motivează foarte mult. Așa că mă tot entuziasmez că în weekend voi ieși la o altă plimbare unde voi descoperi alte locuri faine.

Share Button

Tecuciul frumos

Într-un post anterior scriam că acest târg ascunde multe lucruri frumoase, pe care nu le stie toată lumea, din păcate.

Vreau să fac reclamă (pozitivă) acestui orăşel şi să vă povestesc câte legende şi aspecte interesante are, să vă povestesc despre Tecuciul frumos.

Din nefericire, eu nu am încă timpul necesar pentru aceasta şi caut ajutoare. Trebuie să dispună de răbdare, timp şi curiozitate. Cine este dispus, este rugat să se anunţe printr-un comentariu.

Curând, va apărea un blog în care se încearcă a împărtăşi celor ce nu cunosc frumuseţea Tecuciului. 🙂

Share Button

Tecuciul întunecat

Update: Azi de dimineaţă (18/10) am văzut lumină pe străzi! Mă bucur că în sfârşit e luminat. Nu ştiu la cât se aprinde, da’ ştiu că se sting la 6:30.

Încă de anul trecut învăţ dimineaţa, însă abia în urmă cu câteva zile am realizat cât de întunecat este orăşelul acesta minunat – Tecuci.

Luminile stradale nu funcţionează. Bineînţeles, criza este de vină! Noroc cu magazinaşele, amanetele sau instituţiile care se respectă şi-şi luminează firma. Mă gândesc la un şofer care este în trecere prin Tecuci, noaptea. Cel mai probabil se sperie, crezând că a greşit drumul şi se află într-o comună uitată de lume.

Totodată, atmosfera aceasta tristă mă face să mă gândesc la Bratislava din Eurotrip. Toate acestea dublate de frig şi ploaie mă fac să mă gândesc la un film de groază şi mă aştept să iasă monştri de după vreun colţ. Înfiorător!

Cum să dorim noi, cei tineri să rămânem în oraş sau să ne întoarcem aici, când avem Bucureşti sau Iaşi, mult mai luminate? Şi cum să nu ne plângem noi că nu avem nimic frumos aici, când toate cele frumoase se pierd printre atâtea atribute negative?

În ultimul timp am descoperit câteva chestii faine în târgul nostru – covridogul ori ceaiul de la top – şi am de gând să vi le împărtăşesc şi vouă, putin câte puţin. Să vedem frumosul unde credem că nu mai există.

Share Button

La mare, la soare…

…fetiţele nu-s goale. Pentru că în Costineşti nu am văzut pe nimeni făcând plaja nud. Şi putine fete care să facă topless. Nici măcar copiii [în număr prea mare, aş zice eu] nu mai fac nud, au toţi costume de baie…

Ah, eram una dintre puţinele de mai sus. Şi cu o carte în mână. wtf, nimeni de pe acolo nu se aştepta la o asemenea combinaţie [boobs&books]. Şi astfel am scăpat de abordări de tot rahatul gen ‘singurică, singurică’, pentru că ‘masculii feroce’ nu ar fi ştiut ce să îmi spune, fiind clar că am un nivel de inteligenţă mai ridicat decât al fătucelor pe care le agaţă de obicei. Oh, mistake, mi-a zis unul ceva de genu’ “o să-ţi pierzi 17 ani citind Biblie” şi nu prea am înţeles la ce se referea, având în vedere că eu aveam în mână Lolita. Ahh, de cât timp aşteptam să o citesc.

Am stat 4 zile jumate în Costineşti, as I said earlier. Ce e drept, nu mai am părerea proastă spre foarte proasta pe care o aveam anul trecut. Însă tot negativă este.

Aşadar, am plecat marţi noapte cu Alina cu trenul, în gară la Costineşti ne-au aşteptat Irina (colega de la facultate de-a Alinei) şi sora ei  Elena, nişte fete foarte simpatice si de treabă. După ce ne-am cazat la un nene în curte (nu mă întrebaţi unde, că nu ştiu) am fugit pe plajă, unde abia aşteptam să-mi bag picioarele în apă. Revenit, masă, somn, ieşit, somn. Cam ăsta era programul de obicei. Doar că în cazul meu, somnul se prelungea şi lua locul celei de-a doua sesiuni de plajă a zilei.

Am stat în ‘statiunea tinerilor’ şi normal că am mers şi în Diiiisco Riiing [unde mi-am dat seama încă o dată ce om libidinos e geodasilva] şi megadiscoteca tineretului [cu o atmosferă mult mai faină decât dincolo]. Mi s-a părut foarte aiurea că în niciunul nu erau puse piese ale legendarilor Armin van Buuren, Tiesto sau David Guetta. Mai mergeam şi pe plaja, la Obelisc, unde era muzică relativ faină… acelaşi playlist în fiecare seară. Bineînţeles că nu puteam lipsi din White Horse. Era tot ce aş fi avut nevoie, locul în care aş fi stat non-stop, dacă nu depindeam şi de alţii. Şi era şi un chelner draguţ pe care l-am văzut a doua seară cu prietena. Trist.  Mai era Casa Duca, or something like that, unde mi-ar fi plăcut să merg… pe jos erau nişte săgeţi cu indicaţii spre acest loc, deşteaptă idee de reclamă, ce pot sa zic… Aaa, şi ştiţi că acolo, lângă gară, e un mic parc de distracţii/bâlci, unde m-am dat într-o roată imensă pentru doar 10 lei. Oricum, este ceva WOW, şi aş fi regretat dacă nu aş fi încercat, însă nu m-aş mai da 😀

Şi la plecare era un tip foarte drăguţ în faţa mea, care a coborât până să îmi fac eu curaj să mă prezint [în Constanţa].

Piesa pe care am auzit-o în White Horse şi m-a binedispus imediat, nu ştiu de ce…

Share Button

Plimbari. iar din nou.

Nu stiu cum de s-a intamplat, însă nu am mai ajuns prin capitală de când cu AC/DC.

Dacă tot făcu Bogdan 2 anişori, hop şi eu câteva zile la Bucureşti.

Chiar îmi făcusem şi un oarecare program şi trebuia să merg la un tweetmeet, da’ pân la urmă am mers cu Vlad la o bere un suc. Şi, fantastic, am descoperit şi eu mai mult din centrul vechi! :)) [vezi că mi-ai zis că nu e ultima oară, te ţin minte!].

Bineînteles nu am putut pierde o expoziţie foto şi am mers să văd lucrările lui Stelian Pavalache, ocazie cu care i-am cunoscut pe cei de la Lecturi Urbane, sediul central – Bucureşti plus încă-câţiva bloggeri-twitterişti [i-aş enumera, dar mi-e frică să nu mă fac de râs şi să uit pe cineva :D]. Mi-a plăcut foarte mult de oamenii ăşti… nu conta diferenţa de vârstă (mda, eu eram cea mai mică) şi erau atât de deschişi… iniţial aveam emoţii că voi întâlni nişte străini şi cine ştie ce prostie voi face…însă nu, totul a fost ok (din punctul meu de vedere, cel puţin). Şi mi-a fost dată o idee, nu ştiu cât de malefic a fost acţiunea gândită, însă voi mai medita şi poate iese ceva.

În toată plimbarea asta a mea, am observat că oamenii vorbesc foooarte tare.  Ţin morţiş să afle toată lumea de băiatul mai mic divorţat, că nu mai sunt tricouri nu ştiu unde sau că nu a mai plecat x la munte.

În rest, încerc să profit de vacanţă… pe 14 august este Tecuci citeşte#2, vă puteţi confirma prezenţa pe pagina de facebook [mulţumesc Ileana Ghita pentru ajutor], când s-ar putea să vină şi cei de la Câmpina citeşte :D. Pe 13 august îi aştept pe colegii de la sală la un grătar. Pe 31 s-ar putea să ajung pe la Piatra Neamţ. Şi undeva într-una din datele astea sper să ajung şi la mare.

Share Button

Concursul naţional de proiecte de mediu/ Tabăra Muncel

În perioada 19-24 iulie s-a desfaşurat a 12a ediţie a Concursului National de proiecte de mediu. Am participat cu poiectul Echipei Verzi, fusei cu Irina şi cu profu’ de geogra.

Luarăm menţiune – ne-a lipsit conţinutul ştiinţific. Tot îi bun pentru first time. Nu?! Am primit un tricou, un memory stick, niste flyere şi stickere, o revistă, un breloc… şi dacă eram pe podium primeam şi nişte bani.

Tabăra e undeva prin pădure… dacă aveţi ghinionul (pe care l-am avut noi) să nu ştiţi şi să vă opriţi la tabăra de jos – vă luaţi ţeapă şi dormiţi în nişte camere vechi, în nişte vile lipsite de duşuri (noi am avut noroc, avurăm duş :D). Şi, de asemenea, mai aveţi norocul de a bate drumul de 1km şi ceva de 3 ori pe zi, prin pădure (bine că e răcoare). Tabăra de sus… arată bine, e nou renovată… şi mâncare bună, meniu de tabără [ciorbe, pilaf si piure cu carne…] Cel mai apropiat magazin era o bodegă vai de capu’ ei unde avea dulciuri, îngheţată şi băutură. Cel mai apropiat magazin alimentar era la 2,5 km, prea departe pentru leneşele din noi.

Revenind la concurs, a fost cam `ţigăneală` cum spune unul dintre profesorii noştri. în prima zi, când s-au tras la sorţi avizierele (unde trebuia noi sa ne prezentam proiectele), numărul 1 i s-a dat cuiva care era ‘veteran’, restul se uitau la numere, dacă le convenea îl luau, dacă nu, mai căutau. Dacă nu ştiai şmecheria, aveai numărul 26.

Prima dată au intrat cei de la gimnaziu (fetele din târgu Bujor au luat tot menţiune, felicitări!), joi am intrat şi noi. La liceu au câştigat băieţii de la Sibiu cu un proiect despre cum influenţeaza magnetismul creşterea plantelor, sau ceva de genul.

Vineri, în ultima zi, am mers într-o excursie tematică, la Iaşi, unde am văzut Grădina Botanică, ‘Teiul lui Eminescu’, Sala paşilor pierduţi din Universitate şi Moldova Mall [de unde mi-am cumpăraaaat – o carte :D). În excursia asta i-am cunoscut şi noi mai bine pe ceilalţi, din Calafat, Buzău, Bistriţa, Timişoara, Braşov şi nu mai ştiu. Trebuia să mai vedem o mănăstire şi Casa Memoriala Vasile Alecsandri, insă trebuia să ajungem la Festivitatea de premiere. Aaa şi acolo ne-au cântat copiii care au Câştigat anul acesta la Mamaia Copiilor – Stars of music.

Share Button