Tag Archives: gatit

Surse de rețete simple pentru bucătari începători

Când eram puștoaică îmi doream să muncesc doar ca să-mi permit să plătesc pe cineva să-mi facă de mâncare. Mi-a trecut după ce am testat metoda simplă de a mânca în oraș/comanda acasă. Gătesc periodic, suficient cât să nu mor de foame. Altfel, încă nu-mi place ideea de a sta o oră în bucătărie pentru o mâncare care dispare în 10 minute.

Anyway, acum că știi mai multe despre mine și pasiunea mea pentru gătit, zic să împărtășesc și sursele mele de informare: Continue reading

Share Button

Pentru leneși și dummies: Omletă simplă cu mălai

Cum să pregătești un mic dejun simplu pentru o dimineață leneșă de sâmbătă, dar nu mai ai mare lucru prin dulapuri și siii-gur nu ai de gând să ieși din casă prea ușor? Scoți de prin dulap și frigider ce găsești și vezi cum te descurci :)) Continue reading

Share Button

Mi s-a spulberat un vis

Nu voi fi niciodată o gospodină adevărată din simplul motiv că nu-mi place să gătesc. Nu găsesc nici relaxare, nici plăcere în a petrece prea mult timp în bucătărie.

Probabil că tata nu ar fi mândru de mine dacă ar citi rândurile astea. Chiar dacă a locuit vreo 20 de ani cu 4 femei în casă, este destul de conservator în ceea ce privește atribuțiile femeii. Sau poate tocmai asta a fost, că a locuit cu 4 femei în casă. Și o admir mult pe mama, mereu și-a găsit timp să ne facă toate poftele, în funcție de perioadele noastre – când voiam să ținem post (sau nu), când voiam să mâncăm cât mai multe legume în mijlocul iernii sau când voiam mereu ceva dulce. Chiar și acum, în pachete, mereu ne strecoară și ceva dulce, home-made.

De-a lungul timpului mi-am tot propus ca într-un viitor să gătesc. Când voi fi singură acasă. Când voi avea ceva mai mult decât o plită electrică de cămin. Când voi avea bucătăria mea. Acum nu mai am nicio scuză. Știa tata ce știa când spunea “oricum ei nu-i trebuie aragaz prea complicat/hotă prea puternică, că n-o să facă nimic”.

Nu fac nimic mai mult decât strictul necesar. Omletă, piure, legume la cuptor, clătite în zilele mele bune. Nu găsesc utilitatea consumului excesiv al timpului (o oră) pentru ceva ce va dispărea destul de rapid (10 minute). Nu mă relaxează, ba chiar mă enervează gândul la vasele din chiuvetă.

Nu știu cum va fi după ce m-oi mărita, că-s conștientă că la bărbați iubirea trece prin stomac. Și parcă nici n-aș vrea să iau mâncare gata făcută de la Mega. Bine că asta nu-i o problemă urgentă și nu trebuie să-i găsesc o rezolvare. Sau să fac vreun compromis.

Share Button

Pui la cuptor

Scriam ca am ramas singura acasa. Si bineinteles ca nu dadeam bani pe mancare, si nici nu ma chinuiam prea mult la acest aspect. Adica pentru 7 zile am mancat cas cu rosii, oua ochi, pepene cu paine, piersici, prune si mere, cozonac..si cam atata.

Insa in a 7a zi seara ma suna sor’mea:
“-Ce faci mai?
-Uite bine prin sat..
-Auzi, avem si noi o rugaminte la tine..
-Aaa?
-Ne faci si noua ceva de mancare pentru maine seara?
-Aaaa what?? poftim? sunteti siguri?
-Da ma, vezi si tu faci niste macaroane sau vezi poate e vreun pui pe la congelator, vorbesti cu mama. Si daca ai nevoie de ajutor o suni pe Miha.
-Hmmm…ok..daca va riscati..eu nu am nimic impotriva..”

Si a doua zi am cautat pe google reteta… mi s-a parut ceva relativ usor: o tava mare in care sa arunci niste condimente, rosii taiate cubulete, putina ceapa, putin usturoi, cativa cartofi si un pui.

Toate astea trebuiau lasate la cuptor vreo ora jumate. O ora jumate care mi s-a parut ca nu se mai termina. Radea Andreea de mine ca fac mancare. Insaaa, dupa cat’va timp ce fel mirosea in bucatarie.. pff te hraneai cu mirosul..adica aroma condimentelor a inundat camera si savurai pieptul de pui inspirand o data. Mi-a iesit ceva nemaipomenit si extraordinar de bun. Desi circumstantele au fost nefavorabile si opera mea nu a putut fi savurata proaspat gatita, ci dupa vreo 24 de ore, tot a fost laudata. Si sor’mea si Ionut au zis ca mi-a iesit bine..mai ales ca e prima data.

Proud of me..ca de obicei 😀

Share Button