Tag Archives: foto

Conferința F64 PHOTO STORY + 3 invitații de dat!

Cei de la F64 vin și mai mult în ajutorul celor pasionați de fotografie și organizează joia viitoare, pe 5 octombrie, o conferință pentru cei pasionați de exprimare vizuală. Continue reading

Share Button

Oamenii Lumii prin lentila foto

În clipul TED de săptămâna aceasta vă recomand să urmăriți discursul fotograf – Jimmy Nelson – care are câteva serii geniale de fotografii cu ultimele triburi ale lumii.  Continue reading

Share Button

Fotografia ca un drog

Mă scuzam în urma cu un an de zile de ce nu mai sunt atât de photo-addicted. Dar nu pot supraviețui prea mult fără să fotografiez ceva, chiar și dacă e numai cu telefonul. Probabil de aceea mi-am și făcut cont pe instagram, chiar dacă simt că trișez uneori.

Îmi place să mă uit pe fotografiile mai vechi, să văd de unde am plecat și unde am ajuns, ce stări aveam și cum am trecut prin diferite evenimente, pe cine am mai întâlnit sau fotografiat. Continue reading

Share Button

Tot Nikon, dar mai mic

Mulți prieteni m-au întrebat ce-a fost în capul meu atunci când mi-am schimbat aparatul foto. Aveam un dSLR măricel, iar acum mi-a dat prin cap să-mi iau un mirrorless micuț.

Pe Nikon D60 l-am primit cadou la 17 ani. De-a lungul anilor i-am cumpărat tot felul de cadouri: trepied, obiectiv, filtre, telecomandă, flash diffuser. L-am iubit mult, că a fost alături de mine la numeroase experiențe, în tot felul de locuri, la orice vreme (intrați în secțiunea Portofoliu, din stânga). A venit însă o vreme, ca în viața oricărui aparat entry-level, să cedeze. Mai exact, să-i cedeze shutterul. Am încercat tot felul de trucuri să-l readuc la viață, însă toate au fost temporare. O operație serioasă, în service (adică schimbarea shutterului) ar presupune niște bani serioși, pe care nu sunt pregătită să îi dau, indiferent cât de mult l-aș iubi.

De cât’va timp îmi tot făceau cu ochiul aparatele mirrorless. Micuțe, drăguțe, cu capacități de aparat mare. De Black Friday am făcut și pasul cel mare – am cumpărat un Nikon1S1 și mi-e drag de numai pot, că-i tare deștept.

De ce nu am trecut la pasul următor, să îmi iau un dSLR mai bun? Vorba aia, am hârtie la mână, mă fac PFA și-mi deschid studio. Păi nu cred că mi-era musai un aparat serios. Motivul principal a fost, bineînțeles, cel financiar. Este o pasiune taaare costisitoare, asta cu fotografia. Iar acest micuț aparat pe care-l am acum îmi satisface nevoile fotografice. Vă las cu câteva exemple și am să revin cu mai multe impresii mai încolo.

test1

test1

test2

test2

gabrieladeleanu.ro gabrieladeleanu.ro

Share Button

Steaguri, evantaie și arte marțiale

Duminica trecută, pe 31 martie, a avut loc încă un spectacol Akikai, din seria celor locale. Ar fi de prisos să mai scriu cât de dragi îmi sunt copiii aceștia. Nu-i mai văzusem de 2 luni și am fost uimită, încă o dată, de cât de mult au evoluat!

gabrieladeleanu.rogabrieladeleanu.ro gabrieladeleanu.ro gabrieladeleanu.ro gabrieladeleanu.rogabrieladeleanu.ro

Mai multe imagini găsiți pe pagina de facebook CS Akikai.

Share Button

Orchids on my table

Am ajuns acasă după aproape 2 luni, iar atunci când am intrat în camera mea, parcă mi-era străină. Acum mama profită de spațiu pentru mini-grădina ei botanică. Am biroul acoperit de 4 soiuri de orhidee.

gabrieladeleanu.ro gabrieladeleanu.ro gabrieladeleanu.ro

Share Button

A fost CCU2013 – fotografii

Pentru că mi s-a atras atenția că partea cu “photo gallery” nu este atât de vizibilă și vizitatorii nu intră în secțiunea Portofoliu, voi începe să postez săptămânal munca mea.

Campania de Prevenire a Cancerului de Col Uterin este o inițiativă ASLS România, aflată la a șaptea ediție. Acest proiect are ca scop informarea și conștientizarea studentelor despre Cancerul de Col Uterin.

Această ediție a avut loc joi, 21 martie, la Casa Studenților și a fost organizată de Alex Streinu. Printre invitați s-au numărat medici de la Clinica Marie Stopes International, reprezentanți Y-Peer și ambasadoarele conferinței din acest an – Mioara Roman și Leticia.

gabrieladeleanu.ro gabrieladeleanu.ro gabrieladeleanu.ro gabrieladeleanu.ro gabrieladeleanu.ro

Share Button

“Și, cu fotografia cum mai stai?”

DSC_9629În ultima perioadă m-au întrebat câțiva oameni (mai mulți) despre pasiunea mea foto. Hm, probabil că cei mai mulți dintre voi nici nu ați văzut secțiunea “Portofoliu” din stângă. Nu-i nimic, e vina mea că nu am atras atenția asupra acestui aspect.

Mi-e dificil, sinceră să fiu. Mi-e dificil pentru că citesc interviuri cu fotografi celebri, profesioniști și povestea  de viață a fiecăruia începe în camera obscură a unui bunic/tată/unchi, unde a fost molipsit cu virusul fotografiei. Toți au ceva artistic din familie. Eu nu mă încadrez in această categorie. Nici măcar nu am developat vreodată un film fotografic, și nici nu-mi doresc, am citit despre cât de toxice pot fi substanțele.

Revenind. Pentru mine fotografia ar fi ceva destul de personal. Las o parte din mine în fiecare lucrare. Știu că aparent toate imaginile sunt la fel, urmează cât de cât aceleași reguli, însă o dată ce vezi fotografiile cuiva, observi un anumit stil și data viitoare când vezi ceva asemănător, știi cui aparțin.

Deci, cum mai stau cu fotografia? Păi stau… personal. În vacanța de iarnă am avut un mini-proiect prin care am postat într-un album de facebook imagini legate de acea perioadă. Check them out here. Acum am început un proiect cu_cupluri. Încerc să alcătuiesc fiecărei perechi o poveste frumoasă, ce-i leagă pe cei doi. Da, februarie e de vină, cu toate sărbătorile lui. Pe urmă, o să vreau să mai fac un mini-reportaj foto prin Moldova, dar asta nu ține strict de mine.

După cum v-ați dat seama, nu am niciun câștig financiar din proiectele astea. Am un atestat care zice că sunt fotograf profesionist și că pot să-mi fac PFA dacă vreau. Da’ nu știu dacă vreau. Nu știu dacă sunt pregătită pentru un asemenea angajament de una singură. Visul meu este să fiu freelancer toată viața.

În loc de încheiere, din Oscar Wilde’s The Portrait of Dorian Grey: “Vice and virtue are to the artist materials for art.”

Share Button

Foto-jurnal

Câteodată mă pierd aiurea pe străzi uitându-mă pe sus, cercetând balcoane retro și case îmbrăcate în iederă. Aproape niciodată nu se intâmplă să am aparatul foto la mine, așa că fac poze cu telefonul. El a devenit jurnalul în care eu scriu zilnic cu imagini.

Play and enjoy!

gabrieladeleanu.ro gabrieladeleanu.ro1

gabrieladeleanu.ro2

gabrieladeleanu.ro3

 gabrieladeleanu.ro4

Share Button

Renunț la tot. Și ce fac?

Nici n-a început bine facultatea, că-mi vine să renunț la tot, la facultate, la cursuri, la predat.

Îi atât de aiurea că m-am mutat la o altă grupă, unde fetele știu mult mai bine rusa, iar eu mă pierd în frazele lor lungi și încerc să prind ideea, deși nu înțeleg mot-a-mot. Și-mi zic că ce rost ar mai avea să mă chinuiesc să le ajung din urmă, de ce să mai învăț atât, poate rusa nu e de mine. Apoi mai este engleza, cu atât de solicitanții ei profesori și îmi dau seama că nu prea am timp să ajung la cursurile respective și că voi rămâne și acolo în urmă. Puii mei, știu engleză cât de cât, mai bine renunț de tot la facultatea asta.

Mai este și predarea asta. Nu este chiar atât de dificil, mă înțeleg bine cu elevii, sunt copii care au prins repede ce vreau de la ei. Mai sunt și recomandările pe care le primesc după ce termin internshipul. Dar părinții… Doamne, ce mă fac cu părinții ăștia care nu înțeleg diferența dintre școală de stat și curs din afara școlii, unde totul este mai… neconvențional. Mai bine renunț la asta, și-așa îmi mănâncă atât de mult din timp.

Ar fi fost mai bine să mă duc la ANEFS. Îmi place sportul, sunt o fire activă. Ce-i drept, încă nu m-am înscris la o sală de arte marțiale aici. Wushu, vreau să mă apuc de wushu. Sau de wing-chun.

Am văzut niște reportaje super captivante și am văzut niște eseuri foto-jurnalistice atât de atingătoare-la-inimă. De ce oare nu mă axez pe fotografie? Am făcut un curs și am un atestat degeaba? Ce tot aștept???

Vreau să plec în Africa. Mă tot bate gândul ăsta de când am fost prin primăvară la conferința celor de la CICD. Renunț la tot și plec în Africa. Ai mei nici nu vor vrea să audă despre asta.

Însă mai bine mă dau jos din nori și mă apuc să învăț la engleză, că am test în câteva ore.

Share Button