Tag Archives: cultura rusa

Matrioșca – simbolul femeii încorsetate

Ne amintim cu toții simbolul rusesc al matrioșcăi – cele 8 păpuși de lemn care ascund înăuntru o altă papușă. Original, reprezenta imaginea unei țărănci îmbracate într-un sarafan caracteristic, care dă viață (păpușile din interior fiind atât fete, cât și băieți), simbolizând abundența și viața, figura mamei rusești.  În lumea largă, Matrioșka mai este cunoscută și ca Babușka rusească.

O variantă modernă a simbolisticii Matrioșcăi se referă la  faptul că deși femeia îi ține pe toți îndeaproape, ea este lipsită de libertate.

De-a lungul timpului, acest simbol a fost interpretat și reinterpretat în numeroase variante vizuale. Vă las cu câteva exemple: Continue reading

Share Button

Diavoliada – o nuvelă pentru toți funcționarii

Mihail Bulgakov este un autor reprezentativ al prozei rusești de la începutul secolului XX, iar stilul său satiric și plin de misticism este inconfundabil.

Acțiunea începe dintr-o neglijență birocratică, care-l aduce în pragul nebuniei pe Korotkov. Acesta încearcă pe parcursul întregii narațiuni să demonstreze că la mijloc a fost o eroare, însă eforturile sale rămân zadarnice. Continue reading

Share Button

Zilele Culturii Ruse la București

Se pare că devine o tradiție ca Gaudeamus să dea startul Zilelor Culturii Ruse.

Miercuri s-a deschis standul rus la târgul de carte de la Romexpo, iar mâine este ultima zi în care putem cumpără Cărți din Rusia.

Eu nu am ajuns deloc anul ăsta la Gaudeamus și mi-i ciudă. Dacă mergeți mâine, faceți un pustiu de bine și luați-mi un cadou frumos de Crăciun. 😀

gabrieladeleanu.ro

(da, afișul e fain ca idee, însă abia se ințelege programul. urmăriți pagina de facebook pentru noutăți – Zilele Culturii Ruse)

Săptămâna viitoare vor fi Zilele Filmului Rus, unde se sărbătoresc și 95 de ani de la înființarea Studioului Lenfilm. Toate ecranizările vor fi la Cinema Studio (vis-a-vis de McD Romană).

Luni vreau să merg musai, la Admiratoarea lui Cehov. Mă intrigă titlul. Mai iau o persoană cu mine, dacă-mi dă un motiv bun pentru care vrea să meargă printr-un comentariu mai jos.

Iar mi se aglomerează săptămâna văzând cu ochii. Sper să ajung măcar la un film. Dacă nu, să-mi povestiți cum a fost.

gabrieladeleanu.ro

Share Button

Irina Denejkina și Votca-Cola

Mulțumită celor de la Biblioteca Metropolitană și politicii lor prin care ai acces liber la raft, săptămâna trecută mi-au căzut ochii pe un titlu ce preconiza un subiect notoriu – Votca-Cola. 

Însă, să o luăm cu începutul. Irina Denejkina este o tânără autoare din Rusia, un wunderkind al generației post-perestroika, născută în 1981 și a cărei texte nasc discuții între literații ruși. Sau cel puțin așa am citit pe net.

Votca-Cola este o carte ce prezintă o lume punk-rock-hip-hop, îmbătată cu vodkă și îmbuibată cu cartofi prăjiți de la McD în 12 povești. Personajele sunt adolescenți huligani, creativi, artiști, bătăuși. Probabil că reprezintă tipare umane reale în Rusia post-comunistă.

Trebuie să recunosc, după sute de pagini de-ale clasicilor, cele 200 și un pic de pagini ale Irinei Denejkina a fost cu o ploaie rece într-o zi fierbinte (cam cum a fost zilele astea vremea). Nici nu ai timp să te obișnuiești cu stilul, totul vine brusc, ca o ambuscadă peste tine. Toate poveștile care te trimiteau într-un cadru leneș, de țară evoluează în povești cu bătăi între skinheads.

A fost o carte care nu mi-a displăcut. Nu m-a deranjat stilul deschis și informal, nici imaginile pe care le construiau cuvintele dure. Cred că este utilă celor care doresc să cunoască o cultură rusă contemporană.

Share Button