Tag Archives: chestii

Sufletul contează, dar imaginea vinde

cristinacosteablog.wordpress.com

După ce am citit postarea lui Ionuț despre lumea care merge aranjată în mijloacele de transport în comun, mi-am amintit de o temă de care voiam și eu să scriu de ceva timp: dacă să vii sau nu la facultate aranjat.

Am tot avut discuții cu colegele mele: se merită să te trezești cu jumătate de oră – o oră mai devreme pentru a te aranja înainte de a ieși din casă? sau e ok să arunci un tricou pe tine și să alergi după autobuz?

Unii zic dress for your dream job. Alții zic că dacă te aranjezi prea mult, lași impresia superiorilor (profesori sau angajatori) că acorzi prea mult timp pentru asta, în loc să muncești. Eu susțin prima idee. În final, tot pentru tine faci tot ce faci, nu te aranjezi pentru străini, ci pentru bunăstarea ta sufletească, morală și poate chiar financiară.

Recunosc că am câteva principii pe temă asta și nu-mi plac fetele (mai ales) care apar neîngrijite. Dacă tu vii în fața ca și cum te-ai fi trezit de 10 minute, mă faci să cred că ești iresponsabilă și dezordonată. În plus, poate într-una din zile nu te întâlneşti doar cu colegii, poate vine un job-recruiter foarte important, iar tu eşti printre cei mai buni studenţi.  Însă înfăţişarea ta spune că ai petrecut toată noaptea şi ai trecut pe acasă doar să-ţi schimbi hainele şi să-ţi iei cursurile, deşi, evident, nu este aşa. Ce impresie crezi că laşi?

Da, sufletul şi inteligenţa contează, dar imaginea vinde. Iar dacă ambalajul tău nu mă convinge să te cumpăr, vei mai sta pe raft mult şi bine.

sursă foto
Share Button

Ce trebuie să știi când mergi cu trenul

Sunt niște reguli de bun simț mai degrabă, pe care le-am învățat cu vreo 10 ani în urmă, de pe vremea când vagoanele erau compartimentate. Nu și-au pierdut încă din importanță, așa că nu strică să le citești măcar pe diagonală.

  • Când pleci de acasă gândește-te dacă reziști pe toată durata călătoriei fără mâncare sau apă. Dacă știi că mănânci, nu uita că ți se va face sete, apoi mai bei apă (sau ce bei) pentru că e lângă tine și ți se umple vezica. Trebuie să folosești toaleta vagonului, care nu e cea mai curată și dotată din lume, deci ai nevoie și de șervețele și gel antibacterian.
  • Acum că ți-ai făcut bagajul, du-te cu cel puțin 10 minute înainte pe peron. Uneori, trenul ajunge puțin mai devreme. Mai rar, ce-i drept, dar se poate întâmpla. Vezi ce vagon și ce loc ai și orientează-te unde să aștepți. De cele mai multe ori, numărătoarea începe de la locomotivă.
  • După ce ți-ai luat biletul, nu ți-l pune bine, va veni controlorul și nu e foarte ok să stai în mijlocul vagonului, cu bagajele blocând trecerea și căutând de zori unde trebuie să ajungi.
  • Încearcă să ocupi cât mai puțin loc din spațiul ”comun”. Știu că locurile sunt foarte înghesuite și dacă ești băiat îți este cam greu să te crăcănezi pe-acolo, dar gândește-te și la ceilalți. Au același spațiu ca și tine. Cu bagajele la fel – așează-le cât mai compact și ocupă cât mai puțin spațiu. Profită de spațiul de sub scaun sau de cel dintre scaunul tău și al vecinului din spate.
  • Salută. Socializează. E mai greu acum, știu. Tipa care stă în fața mea are laptopul în față, căștile în urechi.Dar asta nu m-a împiedicat să zâmbesc și să dau din cap a salut când m-am așezat. La fel stau și eu acum, ce-i drept. Însă nu trebuie să stăm închiși în noi, fără să privim în dreapta-stânga. Îi zice mijloc de transport în comun.
  • Spuneam la început de mâncare. Încearcă să eviți happymeal-uri sau alte chestii care au un miros puternic. Același principiu merge și la băuturi – fără vin, bere răsuflată, redbull, etc. Nu ești singur în vagon! Iar dacă nu ești singur pe insula ta, e de porc să nu servești și pe ceilalți cu sărățele, alune, natty sau ce mai ai tu. (Când eram mai mică, mereu mă nimeream pe lângă doamne mai în vârstă care-mi dădeau fructe sau alte nimicuri din astea :)) )
  • Dacă te apucă nevoile, nu folosi toaleta când trenul este în stație. Mă uimește numărul mare de oameni pe care i-am văzut ducându-se la toaletă când oprește trenul. Unu’ la mână, mă surprinde că sunt nervoși când găsesc toaletele blocate. Apoi, oare ei nu realizează că mizeria lor rămâne în stație, când ar putea rămâne în mijlocul câmpului?! Cred că aceasta este o regulă de bază pentru transportul cu trenul.
  • Dacă ai în grijă și un copil, chiar ai grijă de el. Faptul că este un copil nu-l scuză pentru țipete, urcat cu picioarele pe scaun, lovit persoanele din față, și așa mai departe.

Știu că nu este foarte plăcută călătoria cu trenul – este tot mai scump, locuri înguste, scaune incomode, durează mult. Sunt destule lucruri negative, dar ar fi drăguț să nu facem și mai neplăcute cele 3-5-10h.

Update:

Până astăzi mi se părea  irelevant să scriu că ar trebui să știți vagonul și locul dinainte să urci în tren, iarăși – încercați să nu blocați calea de trecere.

Nu înjurați casiera că nu v-a dat loc unul lângă altul, ea nu are idee cum sunt numerotate, nu are idee care vagoane sunt compartimentate și care nu. Puteți să primiți 34 și 35 (de exemplu) și să stați total separat. În plus, calculatorul dă locurile total random, cu excepție în cazul în care îi spuneți doamnei de la casă că ați vrea vagonul X, locul Y (de câte ori am avut nevoie, am putut rezolva). Dacă sunteți un grup, luați biletele toți o dată, pentru că dacă stați fiecare la rând, programul dă loc random fiecăruia, nu ia nimic în ordine.

Am scris și mai sus despre copii, ceva ce mi s-a părut de obraz fin, dar am trăit să văd și ceva mai… wow! Nu lăsați copiii care nu  știu să meargă să stea cu fundul pe jos sau să meargă de-a bușilea pe podeaua aia jegoasă.

Photo by Josh Nezon on Unsplash

Share Button

De ce uităm ce-i important

La facultate am specializarea A rusă, deci aflu multe chestii despre Rusia, locuitorii ei și ale lor obiceiuri. Pe mine m-a uimit cel mai mult la ruși că ei nu și-au distrus istoria, așa cum facem noi. Acum, cu protestele, am auzit că unii distrug diverse chestii pentru că sunt de pe vremea lui Ceașcă. Așa și?

Rușii nu au distrus clădiri sau statui. Sunt clădiri care au încă în arhitectură simboluri comuniste (secera și ciocanul) sau chipul lui Lenin sau Gorbaciov. Ei chiar mai au în vocabularul uzual ”tovarăș/tovarășă” cu nicio conotație comunistă. Iar ziarul Псковская Правда (sper să nu îl confund) datează de zeci de ani, se adresa utc-iștilor ruși, iar în ultimii ani și-a schimbat stilul. Nu vreau să-i laud, au și ei destule probleme. Însă, trebuie apreciat că nu distrug ceea ce i-a făcut să ajungă unde sunt.

La Claudia am găsit imaginea alăturată. Iarăși nu înțeleg de ce au ruinat o statuie, de ce asociază niște oameni care nu au nimic în comun în ceea ce privește aportul lor la bunăstarea statului.

Tind să cred că tot mai mulți nu își cunosc istoria. Sunt mulți elevi care nu înțeleg la ce le trebuie. De exemplu, am primit  massul acesta  serile trecute pe y!m: NU INTELEG DC TREBUIE sa mergem la scoala daca: (…) ISTORIE=sunt morti toti,o pierdere de timp (…)

Ar trebui să ne mai mire că oamenii sunt prostiți ușor?! Păi dacă ei distrug, dau uitării tot, și la o anumită perioadă fac aceleași greșeli, cad în aceleași capcane ale acelorași tipuri de politicieni și nu se învață minte pentru 3 generații… De ce se mai plâng atât?

Îmi doresc să fi ieșit și eu la proteste, dar îmi e frică. Unii nu au învățat că prin violență nu se rezolvă nimic și se dovedește încă o dată iresponsabilitatea oamenilor.

Share Button

M-a mușcat și pe mine un câine

De când sunt eu, nu am avut probleme cu câinii. Sunt ferm convinsă că ei simt cine le vrea răul și caracterul fiecărei persoane. De aceea Iris latră la unii oameni care intră în curte, însă cu alții se joacă din prima clipă.

De aproape 19 ani, nu m-a mușcat un câine. Însă zilele trecute, când mă foiam prin oraș și vorbeam la telefon cu colega trec pe lângă un câine care lenevea cu botul pe labe. Nu trec 2m de el și simt că mă agață ceva. Normal că m-am speriat, pentru că nu știam ce mi se întâmplă, dar o clipă nu m-am speriat de câine. El mi-a dat drumul repede după ce m-a agățat, cred că s-a speriat și el.

Acum am o zgârietură fină. Nu, nu mi-am făcut antirabicul. Nu-l consider necesar, cum de altfel nu cred nici în antigripal. Sper să nu mă transform în ceva ciudat prea curând.

Share Button

Despre codiţe colorate, brăţări şi alte alea

Dragii babei,

Acum am mai mult timp la dispoziţie. Amn terminat în sfârşit cu toate testele şi examenele, deci sunt oficial în vacanţă.

Mulţi dintre voi m-aţi mai rugat să fac codiţă colorată sau brăţări din aţă şi v-am amânat la nesfârşit. Până pe la mijlocul lui septembrie sunt încă disponibilă prin Tecuci.

După mijlocul lui septembrie nu ştiu cât timp voi mai avea pentru codiţe şi brăţari, căci va trebui să încep mutările la Bucureşti.

Din octombrie, oficial, voi fi în Bucureşti. Cei care sunteţi de pe acolo şi vreţi codiţă (codiţe) colorate, nu ezitaţi să mă contactaţi.

Cel mai uşor mă găsiţi pe adresa de facebook: gabrielavinia@facebook.com, iar poze cu cele mai recente “creaţii” găsiţi tot pe profilul meu de facebook .

Share Button

Cărţi pe care le recomand

Din ultimele lecturi personale, am de recomandat 3 cărţi mari şi frumoase:

http://www.cartile-adevarul.com/17-doamna-bovary-p-17.html

http://www.cartile-adevarul.com/17-doamna-bovary-p-17.html

Madame Bovary de Gustave Flaubert

Mi-a plăcut povestea pentru că m-am regăsit uneori în ipostazele Emmei Bovary. Mă refer la stările de plictis, când nu avea chef de nimic, când trecea de la fericire la depresie fulgerător.

O recomand deoarece ilustrează foarte bine what goes around comes around, adică roata se întoarce.

Ea l-a făcut pe soţul ei să sufere, bietul doctor Bovary făcându-i toate mofturile, iar pretenţiile Emmei nu puteau fi îndeplinite niciodată. În final ea a murit, de boală, nu de bătrâneţe. Karma is a bitch!

http://goo.gl/Wo9Bp

http://goo.gl/Wo9Bp

Papillon de Henri Charriere este un tip de roman aparte. Adică eu nu am mai citit ceva de genul până acum. Este vorba de un condamnat la muncă silnică pe viaţă, care în 12 ani evadează de vreo 4 ori de pe diferite insule din apropierea Guyanei franceze. După a doua evadare (parcă) ajunge într-un trib de indigeni unde trăieşte pentru câteva luni foarte bine, alături de două surori care-i devin soţii. Însă renunţă la viaţa aceea paradisiacă pentru răzbunare. Şi apoi este prins din nou.

Deşi este condamnat pentru asasinat, el este respectat de conducătorii închisorilor şi familiile acestora. Din cartea asta am învăţat că nu trebuie să judecăm oamenii atât de repede. A avut un motiv să comită crima, însă el este un om inteligent, care ştie să se descurce singur.

La paradisul femeilor de Emile Zola este o carte care am luat-o din biblioteca sor’mii fără să mă uit prea mult, aveam nevoie de o carte pentru drumul spre casă.

La început am fost indignată de principiile mercantile după care se ghidează personajul principal masculin – Octave Mouret, făcând femeile să pară foarte superficiale, dispuse să cheltuie oricât pe nişte nimicuri care dau bine.

Situaţia a fost salvată (nu de fetiţele Powerpuff) de personajul principal feminin – Denise Boudu, una dintre angajatele susnumitului, care nu acceptă să ia cina şi apoi desertul cu şeful său, aşa cum făceau unele colege.

Am găsit pe bookblog ilustraţia de mai jos, care descrie cum nu se poate mai bine subiectul romanului.

http://www.bookblog.ro/articole-speciale/cinci-idei-pentru-o-lectura-primavaratica/

http://www.bookblog.ro/articole-speciale/cinci-idei-pentru-o-lectura-primavaratica/

Share Button

Cu limbi străine în gură

http://goo.gl/WIs6z

http://goo.gl/WIs6z

Pam-pam! Am intrat la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii Bucureşti la Traducători – Rusă-Engleză.

Nu acolo mi-am dorit prima dată. Cei care mă ştiţi cât de cât, cunoaşteţi faptul că eram înnebunită după Japonia, respectiv limba japoneză. Din păcate nota mea nu a fost suficient de bună. Deci n-a fost să fie.

Eu am învăţat ceva din chestia asta:

1. trebuie să-ţi doreşti foarte-foarte tare să intri. se pare că eu nu mi-am dorit suficient de mult.

2. ar fi trebuit să mă gândesc dinainte la ce vreau să dau. de prin clasa a Va eu m-am visat avocată. tuturor le-am spus că vreau să dau la drept. până în clasa a XIa, când, cu părere de rău, am dat peste o profesoară care nu ştia să-şi pună în valoare materia. şi am renunţat la drept. deci, aşa cum cei ce dau la arhitectură fac pregătire cu vreo 2 ani înainte, aşa ar trebui să facă toţi cei care ştiu că au de dat o admitere; iar cei care vor la facultăţi cu admitere pe bază de dosar, aranjaţi-vă mediile din timp!

3. Providenţa a aranjat altceva pentru mine, iar eu nu puteam să-i încurc planurile. Pentru că totul se întâmplă cu un motiv, am să merg mai departe pe acest drum.

http://gabrielavinia.tumblr.com/

http://gabrielavinia.tumblr.com/

Mă aşteaptă altceva în capitală. Îmi va fi greu să mă organizez, cel puţin la început, dar ştiu că voi da maximum din mine. Măcar atât să fac.

Aş spune că-mi pare rău că am făcut atâta pregătire degeaba, dar aş minţi. Cu siguranţă acum ştiu mai multă engleză şi mai bine gramatica română decât acum un an de zile.

En conclusion, je ne regrette rien!

Later edit: Cu siguranţă Providenţa are alte planuri cu mine. pe listele finale erau unii cu note mai mici ca ale mele care au intrat unde am vrut eu iniţial.

Share Button

Cum a fost examenul de bac pentru mine

Sunt proaspăt absolventă de liceu. De curând am luat şi bacul. Cu o notă care putea fi şi mai mare, dar asta e o altă poveste.

Eu vreau să scriu despre ce se discută peste tot în ultimele zile: o mare parte dintre absolvenţi nu au luat examenul.

Mie nu mi s-au părut grele probele. Ce-i drept, fiind la profil de ştiinţe sociale, nu am dat probă la matematică, însă nu i-am trimis eu pe cei de la profile de real acolo, aşadar, nu au de ce se plânge. Eu am dat la limba şi literatura română, istorie şi geografie. Şi după cum bine se observă, nu am murit.

Sinceră să fiu, nu înţeleg de ce au picat atââât de mulţi! Aceleaşi subiecte le-am avut cu toţii, iar camere de supraveghere au fost şi la mine în liceu. De asemenea, nu înţeleg de ce dau toţi vina pe ministru şi ceilalţi din organizare. Ce vină au ei că unii au învăţat şi alţii nu?! Îi găsesc vinovaţi doar pe elevi, că nu au fost în stare să se pregătească.

O altă părere spune că profesorii nu s-au ocupat de pregătirea lor pentru bac. Greu de crezut având în vedere că toţi profesorii erau obligaţi să ţină o oră pe săptămână, în afara programului normal, de pregătire pentru bac.

Iar povestea cum că profesorii nu predau cum trebuie elevilor este relativă – un singur om trebuie să înveţe vreo 30 de oameni ceva într-un timp limitat. Le explică cum crede el de cuviinţă, este normal să nu înţeleagă toţi (aici intervine un aspect de psihologie, cu diferite feluri de învănţare – vizual, auditiv etc – aţi făcut testul cu siguranţă).

Cât despre părinţi – ei nu aveau ce să le facă. Bati copilul într-una, dacă el nu vrea să înveţe, nu învaţă, nu poate face nimeni altcineva asta pentru el.

Eu cred că mulţi s-au bazat pe copiat şi s-au înşelat mult. Poveştile înflorite ale celor din anii trecuţi i-a făcut să-şi facă iluzii.

În final, este doar vina noastră, a elevilor, pentru toate măsurile care au fost luate. Atunci când auzi în orice maşină cu elevi lucruri de genul “noi am putut să copiem/am strâns bani şi am dat supraveghetorilor/am avut fiţuica în chiloţi” e normal să se ia măsuri, nu-i aşa? 🙂

Share Button

Pentru părinţi – 4

http://goo.gl/1D7i1

http://goo.gl/1D7i1

Am revenit cu un articol din categoria ‘părinţi şi copii’.

Astăzi vreau să scriu despre interzicerea lucrurilor.

Părinţii fac o mare greşeală uneori, uitând cum era când erau şi ei mai tineri: interzic lucruri odraslelor fără niciun motiv: nu îţi dau voie să te machiezi! / de ce? / de aia, aşa zic eu. cât eşti în casa mea faci cum zic eu!

Încercaţi să explicaţi mai întâi efectele acţiunilor şi lăsaţi la alegerea lor ce să facă. Nu îi interzice fetei să poarte panataloni cu talie joasă – explică-i de riscul de a răci la ovare şi de a nu mai putea face copii.

Ştiţi foarte bine cum e când ţi se interzice ceva. De-al naibii faci aia. Dacă îţi spune mama ‘nu ai voie să fumezi’ tu de-a naibii încerci cu proxima ocazie, întrebându-te ce e atât de rău, de ce nu ai voie. Când îi expui pericolele la care se expune, copilul tău are ocazia de a alege între bine şi rău.

Câteodată însă nu ştiţi ce să le explicaţi. Atunci puteţi apela la profesionişti. Am dat mai sus exemplul cu machiajul – ştiţi că are nişt eurmări rele, dar nu ştii exact ce şi cum, ştii doar că nu face foarte bine la tenul tânăr. Apelaţi la medici dermatologi care să prezinte fetei toate efectele secundare sau la un make-up artist, care o învaţă să folosească machiajele într-un mod nedăunător. În funcţie de subiect – duceţi copilul la hairstylist, la ginecolog, la un poliţist de proximitate. Sunt oameni din domeniu care pot să le spună clar pericolele atunci când voi nu ştiţi ce argumente să le aduceţi.

Şi cum am mai spus – învăţaţi-i aşa de mici: degeaba îi spui copilului tău la 15 ani că nu e bine să fumeze când el a început cu 2 ani în urmă.

Concluzia: nu interziceţi nimic din start – explicaţi şi lăsaţi copilul să decidă.

Share Button

Dragi liceeni,

luaţi puţin aminte de la mine, că am fost şi eu ca voi până azi.

Nu-i bullshit când vă spune lumea că trebuie să profitaţi de anii de liceu, că îs cei mai frumoşi. Am terminat liceul, şcoala şi parcă nu am rămas cu nimic. Parcă m-am trezit târziu că aş fi putut face muuult mai mult. Cum spune Tudor Chirilă, voi aveţi şansa sau cum spune dna. Chiriţă acordaţi-vă maximul de şanse.

Şi în liceu sunt o groază de chestii de făcut, pe lângă veşnicile chiuluri, 4-uri, copieri ş.a.m.d. Descoperiţi ce vă place şi profitaţi de acest lucru. Profesorii îşi dau seama că elevii sunt din ce în mai dezinteresaţi şi atunci ei iau clasa ca pe un tot, omiţându-i probabil pe cei preocupaţi. Dar atunci este de datoria voastră să îi trageţi de mânecă.

Mai există Cercetaşii, Sanitarii pricepuţi/Crucea roşie, echipe de voluntariat pentru mediu, echipe de teatru, radio sau cercuri literare. Puteţi participa la concursuri naţionale, vă plimbaţi în ţară pe banii statului.

Siguuuur găsiţi ceva ce vă place! Nu pierdeţi timpul doar cu chiuluri şi tâmpenii de astea, faceţi şi ceva instructiv, unde vă veţi şi distra. Iar amintirile vor fi şi mai şi.

Profitaţi de vârsta voastră, profitaţi că nu aveţi griji, că aveţi timp.

Share Button