Tag Archives: bucatarie

Surse de rețete simple pentru bucătari începători

Când eram puștoaică îmi doream să muncesc doar ca să-mi permit să plătesc pe cineva să-mi facă de mâncare. Mi-a trecut după ce am testat metoda simplă de a mânca în oraș/comanda acasă. Gătesc periodic, suficient cât să nu mor de foame. Altfel, încă nu-mi place ideea de a sta o oră în bucătărie pentru o mâncare care dispare în 10 minute.

Anyway, acum că știi mai multe despre mine și pasiunea mea pentru gătit, zic să împărtășesc și sursele mele de informare: Continue reading

Share Button

Mama n-are și e fericită oricum: filtru de apă

Cum sunt fată de la țară și am avut fântână în curte, acasă am băut mereu apă de la robinet fără probleme. Astfel, mult timp nu înțelegeam ideea de a cumpără apă minerală plată. Ok, poate e mai curată decât alte ape, dar sunt copil crescut la țară, imunitatea mea e mai rezistentă. Continue reading

Share Button

Mi s-a spulberat un vis

Nu voi fi niciodată o gospodină adevărată din simplul motiv că nu-mi place să gătesc. Nu găsesc nici relaxare, nici plăcere în a petrece prea mult timp în bucătărie.

Probabil că tata nu ar fi mândru de mine dacă ar citi rândurile astea. Chiar dacă a locuit vreo 20 de ani cu 4 femei în casă, este destul de conservator în ceea ce privește atribuțiile femeii. Sau poate tocmai asta a fost, că a locuit cu 4 femei în casă. Și o admir mult pe mama, mereu și-a găsit timp să ne facă toate poftele, în funcție de perioadele noastre – când voiam să ținem post (sau nu), când voiam să mâncăm cât mai multe legume în mijlocul iernii sau când voiam mereu ceva dulce. Chiar și acum, în pachete, mereu ne strecoară și ceva dulce, home-made.

De-a lungul timpului mi-am tot propus ca într-un viitor să gătesc. Când voi fi singură acasă. Când voi avea ceva mai mult decât o plită electrică de cămin. Când voi avea bucătăria mea. Acum nu mai am nicio scuză. Știa tata ce știa când spunea “oricum ei nu-i trebuie aragaz prea complicat/hotă prea puternică, că n-o să facă nimic”.

Nu fac nimic mai mult decât strictul necesar. Omletă, piure, legume la cuptor, clătite în zilele mele bune. Nu găsesc utilitatea consumului excesiv al timpului (o oră) pentru ceva ce va dispărea destul de rapid (10 minute). Nu mă relaxează, ba chiar mă enervează gândul la vasele din chiuvetă.

Nu știu cum va fi după ce m-oi mărita, că-s conștientă că la bărbați iubirea trece prin stomac. Și parcă nici n-aș vrea să iau mâncare gata făcută de la Mega. Bine că asta nu-i o problemă urgentă și nu trebuie să-i găsesc o rezolvare. Sau să fac vreun compromis.

Share Button