Mi-e frică de apă și am vrut să merg la stand up paddling (SUP). Am început să mă înjur în momentul în care am călcat pe placă. Apoi m-am bucurat de experiență.
Am văzut pe facebook la o prietenă că a fost la stand up paddling, o experiență care părea foarte mișto. Chiar fusese, mi-a povestit ceva zile mai târziu. Ai o placă ca de surf, doar mai lată și mai groasă, și dai la o vâslă mai lungă decât tine să avansezi pe apă. A fost cu cei de la SUP Academy, la care am apelat și eu mai târziu.
Cum funcționează: plătești participarea și te prezinți la punctul de plecare. Dacă nu ai mașină, te vor pune în contact cu alți participanți pentru ride-sharing. Ajungi acolo, îți iei în primire placa, vâsla, și vesta de salvare (dacă vrei).
A fost ok până aici. Partea grea a fost în momentul în care am pus genunchii pe placă și încercam să mă ridic (cu ajutor). Am înjurat atunci cât toată viața, gândindu-mă ce naiba a fost în capul meu să vin cu această idee. O să cad în apă și o să mă zbat ca fraiera, o să mă înec și aia o să fie. Mi-am făcut-o cu mâna mea. Mi-a părut bine, lume! Partenerul meu era încântat de experiență și se bucura de ea pe deplin.
Sunt zone în balta asta unde apa are 30 cm adâncime și poți sta lejer în fund. Eu m-am ținut tare pe picioare și nu m-am relaxat până când nu am ajuns înapoi pe mal. M-am bucurat de apus și bălți printre gânduri negre, lucru pentru care îmi părea rău și-n momentul acela. Este foarte multă liniște în jur, auzi vietăți și plante bătute de vânt. Rămâi deseori tu cu gândurile tale, într-o lumină caldă de apus.
Anul acesta vreau să mai încerc o dată (sau de mai multe ori). Am început cursuri de înot, lucrez activ la frica de apă, așa că ar trebui să mă bucur mai mult de ea. Care-s temerile voastre?
Photo by Krzysztof Kowalik on Unsplash
0 Comments