Răspuns tuturor scrisorilor deschise trimise de studenți din străinătate

Periodic, prin online se promovează câte un articol sentimental scris de către un student român aflat la studii în țări străine. Mereu sunt curioasă să aflu ce gânduri au, ce fel se exprimă, cât de diferiți sunt față de noi, studenții rămași în țară. Niciodată nu sunt impresionată – se folosesc aceleași clișee care să prindă la public, exprimarea este destul de simplistă, toți vorbesc despre neregulile sistemului de învățământ din țară sau despre câte au ei de pierdut prin faptul că nu mai trăiesc în România.

Neregulile din învățământul universitar românesc

Există, multe rău. Însă tu nu poți schimba nimic dacă ești plecat în Londra sau Berlin la facultate. Cred că asta mă deranjează cel mai tare – faptul că ei cred că își pot da cu părerea despre tot ce se întâmplă la noi. Admir faptul că au reușit să ajungă acolo și nu îi critic – poate nu au găsit o facultate pe placul lor în România, poate părinții își doresc tot ce-i mai bun pentru ei, poate au fost niște elevi eminenți și au fost căutați de universități de prestigiu, poate toate astea plus alte câteva.

Însă, atât timp cât nu ești în țară, nu “suferi” aici, nu te implici activ în mișcarea studențească, nu ai cum să înțelegi ce se întâmplă. Că sistemul de învățământ românesc e la pământ, toată lumea o spune, însă puțini știu despre ce vorbesc. Și mai puțini încearcă să repare ceva, însă au atât de multă determinare în ei, încât au și rezultate. Căci schimbările mari se fac prin pași mici. O reformă bruscă nu ar schimba comportamente sau mentalități.

Copii împrăstiați prin toată lumea, vă admir foarte mult și mă bucur că acolo unde învățați lăsați o impresie bună despre români! Numai să nu mai scrieți și vorbiți despre ce nu cunoașteți prea bine.

Minunata Românie

Partea asta e un pic cu dus și-ntors. E fain faptul că vă e dor de țară, că aici vă simțiți mai bine, că acolo unde sunteți, nu vă place stilul de viață sau mentalitate. Însă voi ați plecat de aici, voi sunteți aceiași care vă plângeți de cât de nasol e în țară și că în alte părți e mai bine. Aș spune că e puțin ipocrit din partea voastră, dar mă voi abține, că nu știu eu ce e în inima și în mintea voastră.

Una peste alta – noi în România nu avem nevoie de oameni care-și dau cu părerea despre România, că de ăștia sunt destui. Spuneți-ne ceva nou. Arătați-ne de ce e mai bine la voi, cum sunt oamenii acolo, cum sunteți tratați, ce nemulțumiri aveți de țara gazdă – lucruri pe care noi nu le știm, însă suntem curioși să le aflăm.