Mi se spune uneori cum că vorbesc cu pasiune despre ceea ce fac, despre proiectele în care mă implic și sunt întrebată de unde am atâta energie, de reușesc să-i molipsesc și pe cei din jurul meu.

Secretul stă în a face doar ce-ți place. Sau măcar destinația finală să fie pe placul inimii tale, chiar dacă drumul va fi al naibii de anevoios și dificil.

Când faci ce-ți place, ai o energie internă incredibilă și ești foarte curios să afli mai multe și să faci mai multe pentru proiectul respectiv.

De exemplu: voiam să fac lucrarea de licență pe umorul brianic, iar profesorul coordonator mi-a sugerat să fac pe baza unei traduceri. Îmi plac limbile străine, dar nu am răbdarea unui traducător. Însă, am trecut peste acea parte și acum scriu cu drag și spor la restul lucrării.

Dacă reușești să te și distrezi în timp ce lucrezi, cu atât mai bine. De aceea prezentările mele la cursurile de literatură nu sunt cele mai serioase și standard. Partea faină este că reușești să-i molipsești și pe ceilalți cu entuziamul tău. Dai și altora fără să pierzi tu nimic, cum e asta?

Normal că nu vom putea face toată viața numai și numai ce ne place. Doar putem să ne păstrăm entuziasmul prin a privi acea acțiune ca pe o piesă de puzzle dintr-un joc mai mare. Dacă reușim să-i găsim o utilitate câtuși de micuță, înseamnă că suntem pe drumul cel bun. Dacă nu, înseamnă că trebuie să începem să spunem nu.

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *