Păi eu la vârsta ta…
… eram preocupat/ă cu proiectele de facultate să mă gândesc și la job
… nu aveam niciun fel de experiență de lucru
… eram de miercuri până sâmbătă în cluburi
… nu știam nicio știre
… aveam 2 farfurii și uitam mereu să plătesc curentul
Și mai completați voi cu alte experiențe din categorie.
De obicei, mi se spune să mă maturizez, că nu mai am 20 de ani și ar trebui să fiu mai responsabilă (de obicei, vine de la sormea mesajul). Recent însă, am dat peste mulți adulți (~30+) care nu înțelegeau cum o persoană care poate discuta lucruri mai serioase e atâta de tânără.
Fac parte din generația Millenialșilor, am 23 de ani și oleacă și am preocupări serioase privind evoluția mea din punct de vedere profesional. Sigur, sunt și studentă la zi, dar trezitul la prânz, nopțile pierdute la bere și altele de genul sunt din ce în ce mai rare în programul săptămânal.
Se uită rapid de diferențele între generații. Puțini mai sunt acei studenți care se dedică 3/5/6 ani doar studiului și nu caută și câte-un internship, job part time, ceva acolo, să nu se trezească chiar în fundul gol pe piața muncii. Of course, discuția e separată pentru cei din Medicină, Drept și altele, deși…
Sigur că generalizez, sunt convinsă că există cazuri individuale de adulți cu alte povești – pe care sunt curioasă să le citesc 🙂 Totuși, more or less aceiași oameni presupun că dacă e vorba de un student, automat e neserios.
Putem fi prea tineri să fim serioși? Putem fi prea bătrâni ca să înțelegem anumite lucruri? Chiar este vârsta ceva mai mult decât un simplu număr? Și suntem definiți de numărul ăla? #17infinit #AmDoar18ani #CaLa20deAni.
*nu ne uităm cu generații mai în urmă, și bunica avea 2 copii la vârsta mea
0 Comments