Nu voi fi niciodată o gospodină adevărată din simplul motiv că nu-mi place să gătesc. Nu găsesc nici relaxare, nici plăcere în a petrece prea mult timp în bucătărie.

Probabil că tata nu ar fi mândru de mine dacă ar citi rândurile astea. Chiar dacă a locuit vreo 20 de ani cu 4 femei în casă, este destul de conservator în ceea ce privește atribuțiile femeii. Sau poate tocmai asta a fost, că a locuit cu 4 femei în casă. Și o admir mult pe mama, mereu și-a găsit timp să ne facă toate poftele, în funcție de perioadele noastre – când voiam să ținem post (sau nu), când voiam să mâncăm cât mai multe legume în mijlocul iernii sau când voiam mereu ceva dulce. Chiar și acum, în pachete, mereu ne strecoară și ceva dulce, home-made.

De-a lungul timpului mi-am tot propus ca într-un viitor să gătesc. Când voi fi singură acasă. Când voi avea ceva mai mult decât o plită electrică de cămin. Când voi avea bucătăria mea. Acum nu mai am nicio scuză. Știa tata ce știa când spunea “oricum ei nu-i trebuie aragaz prea complicat/hotă prea puternică, că n-o să facă nimic”.

Nu fac nimic mai mult decât strictul necesar. Omletă, piure, legume la cuptor, clătite în zilele mele bune. Nu găsesc utilitatea consumului excesiv al timpului (o oră) pentru ceva ce va dispărea destul de rapid (10 minute). Nu mă relaxează, ba chiar mă enervează gândul la vasele din chiuvetă.

Nu știu cum va fi după ce m-oi mărita, că-s conștientă că la bărbați iubirea trece prin stomac. Și parcă nici n-aș vrea să iau mâncare gata făcută de la Mega. Bine că asta nu-i o problemă urgentă și nu trebuie să-i găsesc o rezolvare. Sau să fac vreun compromis.

Share Button

1 Comment

BitterCherries · October 26, 2013 at 1:28 am

I always knew it 😀

Leave a Reply

Avatar placeholder

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.