Probabil că mulți absolvenți de facultate (ciclu de licență) s-au întrebat dacă mai are rost să se înscrie și la masterat după. Mai ales dacă se numără printre norocoșii care au reușit să se angajeze imediat după absolvire. Parcă vrei o pauză de-un an, parcă ți se pare că nu mai ai timp și de asta, parcă ți-e bine cu jobul pe care-l ai doar cu licența.

În primăvară mi-am întrebat toți prietenii mai mari ce cred, ba chiar m-am trezit și pe la niște conferințe să mă duc la speakeri să-i întreb ce cred ei: mai are sens un master în ziua de azi, când vedem atâtea cazuri de persoane realizate profesional, chiar fără studii superioare?

Răspunsurile au fost din toate categoriile: dacă faci pauză, n-o să mai ai chef apoi, îți ieși din ritm / chiar ai timp și de asta? / vrei să faci un master de dragul de a-l face, să te simți bine că mai ai o diplomă? Cristina Bazavan mi-a spus ceva ce mi-a dat de gândit: informații găsești în ziua de azi în toate cărțile, însă școala ți le pune în ordine.

*

Sistemul Bologna a creat un mic haos în sistemul de învățământ universitar românesc, mulți profesori nu s-au adaptat nici acum. Necesitatea unui masterat după un ciclu de licență de 3 ani vine din nevoia de a avea o specializare. Acum nu avem cum să ieșim specialiști după doar 3 ani, atunci abia îți aranjezi baza teoretică și apoi reușești să folosești informațiile dobândite și în mod practic. Bineînțeles, într-un sistem perfect, reușești să pleci și cu niște soft skills care să-ți aducă un plus de valoare și la capitolul dezvoltare personală.

Momentan, la noi lucrurile au evoluat în așa manieră încât studenții migrează de la specializări la specializări, chiar de la universități la universități, iar de multe ori materia de la master este aceeași de la licență – practic se comprimă toată materia. Normal că se mai pierd din informații, însă un tânăr licențiat ar trebui să aibă niște baze teoretice dobândite chiar și în alt domeniu, care să-l ajute în procesul de învățare.

*

Eu am avut chef și de un master și acela la SNSPA. Aproximativ 70% dintre colegii mei au un alt background decât Comunicarea, iar cam jumătate vin chiar de la alte universități. Bănuiesc că SNSPA va deveni locul favorit al absolvenților de licență din București, cel puțin.

Ce le recomand liceenilor: să se pregătească puțin pentru ce vor să facă în următorii 3 până la 5 ani. Să dea la o facultate unde le place ce învață, să intre într-o organizație studențească, să plece un semestru cu Erasmus, să profite de mobilitățile interne și să cunoască metodele din țară, pentru ca după 3 ani să aibă o părere proprie și documentată asupra a ce le place și ce-și doresc să facă. Iar la master, pot continua în același domeniu, pe cercetare, pot căuta un master sau un program de licență complementar studiilor deja obținute sau chiar pot încerca altceva la un master în străinătate.

Voi cum sunteți?

Share Button

0 Comments

Leave a Reply

Avatar placeholder

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.