Literatura sovietică sau Despre haos

Modernismul rus sau literatura sovietică. Acea literatură despre care se spune că are mai multe fețe. Scriitorii de la începutul secolului XX le-au răspuns clasicilor în sute de pagini. Unele fantastice, altele plictisitoare ca naiba. Nu sunt fana literaturii sovietice. Sau poate nu am reușit să empatizez prea mult cu ce se întâmpla acolo.

Despre poezie, numai de bine: imagismul lui Sergei Esenin și ahmeismul Annei Ahmatova fac parte din istoria literaturii mondiale. Despre proză: de unde să încep, căci eu am găsit romanele ca fiind greoie și cu o acțiune lungită la nesfârșit.

A fost un chin să termin Doctor Jivago al lui Pasternak. Toate trecerile bruște de la o scenă la alta, de la un moment la altul, adunate cu multitudinea de detalii, m-au făcut să sar multe pasaje. Gorki, oricât de pro-socialist a fost el, trebuie să ținem minte că el i-a ajutat pe mulți dintre artiștii care nu reușeau să mulțumească regimul. I-am citit Copilăria pe diagonală căci mi s-a părut că transmitea prea multe sentimente negative, însă mi-a plăcut mult Bătrâna Izerghil. Am citit-o în engleză, o versiune chiar bine tradusă (am înțeles că în română e destul de boring), o puteți downloada  de aici. Pe dragii de Ilf și Petrov îi admir mult pentru cum au reușit să contureze personajul lui Ostap Bender și să-l plaseze în 2 povești diferite (Douăsprezece scaune și Vițelul de aur), cu fix aceeași gândire.

Andrei Mironov în rolul lui Ostap Bender

Bulgakov. Poate singurul care m-a impresionat. Citindu-i romanul Maestrul și Margareta m-am simțit ca într-un vis din care nu reușeam să ies. Cred că nici nu prea voiam, stilul lui de a scrie a reușit să mă țină în priză și să-mi doresc să aflu ce se întâmplă mai departe. Nuvelele sunt… uhm, cum să le zic? Ca o experiență nefericită după ce ai vrut să te bucuri de tinerețea ta. Despre Diavoliada v-am spus deja. Ouăle fatale este povestea unui biolog care devine Dumnezeu, creând viață. De acolo am învățat că e bine să-i lași pe specialiști să-și facă treaba. Inimă de câine este tot povestea unui om (doctor) care capătă puterile lui Dumnezeu, însă mi-a plăcut că el și-a înțeles și reparat greșeala. Peste tot face trimiteri către Faust și tema diavolului.

asociez textele bulgakoviene cu muzica celor de la Messer Chups

Subiectele acestor opere sunt diferite, asta-i clar. Totuși, se leagă de același subiect important: revoluția bolșevică și urmările ei. Unii au susținut-o, mulți au crezut că crearea omului nou va aduce rezultate negative societății sau că ar însemna să-ți vinzi sufletul diavolului pentru o fericire superficială. Însă, cel mai bine mi se pare ilustrată nebunie și haosul în care se aflau oamenii nevoiți brusc să respecte alte legi.

Luată ca un întreg, literatura sovietică reprezintă o lecție de istorie. Ea prezintă schimbările care au avut loc în viața rușilor în acea perioadă și cum erau ele simțite de reprezentanți ai diverselor categorii.

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *