La un fost loc de muncă acum câțiva ani, a venit un manager în vizită pentru prima dată. Unde să ieșim la cină: la Hanul lui Manuc în grădină, pentru o experiență autentică. Tipa este vegetariană, așa că a comandat ce a găsit vegetarian prin meniu: zacuscă, salată de vinete, fasole bătută. This is delicious, ne-a zis ea. Pe vremea aceea încă eram după efectul pachetelor din studenție, nu am înțeles ce-a vrut să zică autorul.

Mai recent, îi povesteam unei colege expate că-mi trimite mama borcane cu zacuscă. Adu-mi mie, dacă nu-ți plac. I love zacuscă.

Era clar că pierdusem ceva din vedere.

Viața la capitală, ritmul rapid de acum, disponibilitatea a… orice la cerere (de la un film la mâncare), apoi trendurile de stil de viață sănătos — toate astea mi-au creat o nevoie de recalibrare. Pentru început, am adunat plante și animale în apartament.

Zacusca nu-i la fel de sexy precum avocado.

Nu dă la fel de bine în poze, nu arată la fel de fresh. Țipă a sărăcie, am auzit pe la colțuri. A stat în gară să aștepți trenul care vine cu întârziere și cărat bagaje până la căminul cu gândaci.

Poate fi. Doar că e mai mult de-atât. Să păstrezi fructele și legumele la conservă pentru timp de iarnă este un obicei care are un rost pe lumea asta. Mănânci local, controlezi ce e pus în borcane, urmezi cursul naturii. Chestiuni simple date la o parte de disponibilitatea continuă a fructelor și legumelor crude din magazine. A avocadoului care-i mereu pe raft, indiferent de ce se întâmplă în țara lui. Nu mă fofilez, și eu aș mânca guacamole non-stop, doar că acum îl păstrez pentru ocazii speciale.

Între timp, mă bucur de fructe și legume care vin din grădini locale, făcute cu grijă de rude (dar cred că aceeași grijă rămâne și în fabrici, e în ADN nostru), puse în borcane refolosibile.

Share Button

0 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.