Fotografia ca un drog

Mă scuzam în urma cu un an de zile de ce nu mai sunt atât de photo-addicted. Dar nu pot supraviețui prea mult fără să fotografiez ceva, chiar și dacă e numai cu telefonul. Probabil de aceea mi-am și făcut cont pe instagram, chiar dacă simt că trișez uneori.

Îmi place să mă uit pe fotografiile mai vechi, să văd de unde am plecat și unde am ajuns, ce stări aveam și cum am trecut prin diferite evenimente, pe cine am mai întâlnit sau fotografiat.

gabrieladeleanu.roDe exemplu, această fotografie este de la standul Booktopia de la Bookfest 2012. Mi-a plăcut foarte mult de această fată pentru că era foarte deschisă și curioasă. Venise din Târgu-Mureș și participa la târg cu un proiect al liceului ei. Am ținut-o minte pentru că a luat microfonul în mână și a citit un pasaj din cartea sa fără probleme, fără să se bâlbâie și fără să se încurce. Era foarte relaxată, deși le vorbea unor străini.

Cred că asta am și învățat de la ea: să fii deschis și relaxat, mai ales față de străini, sunt șanse puține să-i mai vezi vreodată in viață.

Asta e frumos atunci când fotografiezi: imortalizezi momente, stări și sentimente care îți pot reveni de fiecare dată când revezi fotografiile.

gabrieladeleanu.roda, picioarele aparțin cititoarei, n-am putut să mă abțin să n-o pun.

Text înscris în concursul #TFB8, un eveniment organizat de Foto Union și Calbor Country Club.

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *