În momentul de față, Bucureștiul mi-e orașul preferat din România. E suficient de aglomerat și haotic încât să îți găsești liniștea de a fi singur. Poate că sună paradoxal, însă e atât de bine să te plimbi pe stradă, tu cu gândurile tale, fără să te întrerupă un cunoscut.
Aseară s-a deschis Târgul de Crăciun din Piața Universității, s-au aprins și toate luminițele de Crăciun, au apărut și căbănuțele de pe Liscani, aproape totul a intrat în sărbătoare. Și a fost tare bine, după Noapte Culturală Germană care ne-a introdus puțin în atmosfera de sărbătoare, să mă plimb de la Romană la Unirii. Cum era pe la miezul nopții, era încă multă lume pe stradă, mulți adulți ținându-se de mână și tineri cu aparat foto agățat de gât.
Cum nu locuiesc prea aproape de centru, pe drumul spre casă vedeam cum se răresc toate decorațiunile de Crăciun. Bucureștiul nu te amăgește. Nu-ți spune că totul e frumos și luminos. Sau nu doar atât. Îți amintește zi de zi (sau seară de seară în acest caz) să fii realist și să nu te lași amăgit de culori și lumini superficiale.
0 Comments