De când a dat căldura soarele mai serios, reușesc să prind tramvaiul 24 pe la 8 dimineața. Uneori la 8 fără, alteori la 8 și, de cele mai multe ori pe cel de la 8 fix. Îl știu care este pentru că atunci când ajung la Domenii urcă un domn la vreo 60 de ani, înalt, cu barbă și ochelari, cu o geantă gen diplomat, din pânză, și cu un covrig de la Georgiana în mână. Mă face să mă gândesc la unchiul Otiliei, moș Costache, când îl văd cum vânează un loc, se așază cu geanta la piept, protejând-o parcă de orice ochi străin și luând îmbucături rapide din covrigul cu susan.

Azi dimineață s-a întâmplat să se așeze lângă mine. Toată imaginea din romanele interbelice s-a spulberat când l-am văzut cum s-a făcut că scapă punga de hârtie de la covrig. Știți și voi – o pun aici să n-o uit ah oups a căzut n-am văzut-o asta e să aibă ce munci cei de curăță tramvaiele. N-am putut să mă abțin să nu o iau de jos și să nu-i atrag atenția v-a căzut ambalajul pe jos. Putea spune că e treaba angajaților să curețe, a ales să îl ia din mână și să o pună rușinat în geanta pe care o ținea strâns la piept.

Când să cobor am văzut un alt domn care m-a fixat cu privirea și a dat din cap aprobator. Ce, i s-a părut că am făcut ceva util societății? Uau, și el putea face asta. Sau oricare dintre cele 6 persoane care erau în jur.

În dimineața asta am văzut iar cum sunt așteptări de la tinerii din ziua însă tineretul de altă dată nu face nimic care să dea un exemplu.

Share Button

0 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.