Cum n-aș vrea să îmbătrânesc

Mai am cel puțin 50 de ani până când vreau să mă declar bătrână. Unde te vezi peste 50 ani? N-am idee unde, dar știu sigur cum n-as vrea să mă văd.

Nu vreau să mă văd arțăgoasă și nervoasă – să fiu cu gura slobodă și să zic mereu ce am de zis, fără să adun frustrări care să mă facă răutăcioasă

Nu vreau să pretind cana cu apă – știți cum unii oameni zic că fac copii ca să aibă cine le aduce o cană de apă la bătrânețe? eu n-aș vrea să-mi pun copiii/nepoții la treabă, ci aș vrea să fie o persoană dedicată pentru asta, pentru că…

Nu vreau să fiu dependentă – de pensia de la stat, de copii. Nu mă visez neapărat îmbătrânind pe o insulă cu un pahar de rose în mână (deși nu sună rău), dar nici nu vreau să iau pâine pe caiet de la magazinul din colț.

Nu vreau să fiu neîngrijită – unde n-aș fi precum bătrânele care ies dimineața la plimbare în Kisseleff. mi-e de-ajuns și să știu că-s curată și că hainele de pe mine nu sunt rupte.

Nu vreau să fiu singură – fie că îmbătrânesc cu moșul meu, fie că voi avea încă țestoasele, vreau să am oameni pe lângă mine, de vârsta mea, cu care să am ce bârfi și comenta despre tineretul din ziua de azi.


Ce probleme de burghez am și eu 🙂 Din zilele astea petrecute la țară, unde nimic nu e romantic ca-n cărți, am văzut cum lovește viața reală. Sărăcia, lipsa de educație, răutatea, singurătatea, toate te pot transforma într-un om slab și vulnerabil, dacă nu ai tu grijă de tine.

Photo by Alex Harvey on Unsplash

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *