Cum e să stai cu 2 băieți

Știu că am puțini cititori, așadar nu mai este nevoie să explic cum am ajuns să locuiesc cu doi băieți în apartament, că sigur voi, cei puțini, ați citit deja asta.

Întâi de toate mi se pare absolut necesar să fac precizarea că relația mea cu cei doi nu a avut absolut nimic sexual în ea. Țineți minte, vă rog 😉

Au fost câteva luni minunate. Am avut foarte multe de învățat de la cei doi. Pe lângă chestii economice sau geografice zic.

Am avut camera mea și baia mea. Dacă aveam eu prieteni în vizită sau dacă aveau ei, nu era nicio problemă, nu ne deranjam unii pe alții. Dacă era zi de curățenie, păi făceam curățenie. Spre deosebire de mine, dezordonată notorie, ei aveau lucrurile puse la locul lor mereu. Împărțeam cam totul fără să ținem mare socoteală, în final era o echitate.

Am învățat că nu e bine să judec fără să cunosc și că oamenii te pot surprinde mult în bine. Am aflat că distracția e distracție, dar și când e de învățat, se pune mintea la treabă. Am mai învățat că este important să socializezi și să îți faci prieteni noi în orice situație. Și, deși ei sigur nu vor crede, am învățat să fiu și puțin mai ordonată.

M-am apropiat foarte mult de Cosmin și de Florin în astea câteva luni și țin mult la ei. Știu că m-ar ajuta la orice oră din zi sau din noapte, cum aș face și eu pentru ei. Le voi duce lipsa, dar am speranța că nu vom uita unii de alții, ca niște oameni mari. La naiba, deja mi-e dor de ei!