De aproape 2 luni de zile predau engleză unor copii de 5-7 ani.

La început mi-era teamă. Ce am să fac să-i țin atenți? Ce am să fac dacă încep să țipe și să nu mă bage în seamă? Cursul acesta costă destul de mult, deci copiii trebuie să fie dintr-o familie destul de bogată, chiar dacă învață la o școală de stat, deci s-ar putea să aibă tot felul de pretenții.

La început nici nu știam ce-i în capul meu și de ce aș vrea să fiu o profesoară. Până acum spuneam că asta va fi ultima variantă de job, doar în cazul în care nu voi avea după ce bea apă. Soarta a făcut ca acesta să fie primul meu job mai serios.

Este minunat să lucrezi cu copiii. Prietenii mă întreabă deseori cum mă înțeleg cu ei și rămân uimiți când le spun cu încântare că am o relație foarte apropiată de ei.

Petrec o oră pe zi, în fiecare zi, cu ei. S-au apropiat destul de mult de mine, și eu de ei. Mă încarc cu energie pozitivă atunci când vin la mine și-mi zic că le place mai mult la ora mea decât la engleza de la școală, sau că ar vrea să mai stea puțin la ora, deși trebuie să plece acasă ori atunci când primesc o inimioară decupată cadou.

Mă fascinează cum timp de 4 ore ei o înnebunesc pe învățătoare, iar la ora mea se schimbă și sunt cuminți și ascultători. Ei simt diferența dintre lucru într-un sistem preluat de la școlile internaționale și lucrul într-o școală românească.

În astea 8 săptămâni am învățat multe lucruri bune de la ei: să fiu mai răbdătoare, să nu mai judec atât de repede, să nu mai fiu atât de răutăcioasă. Ah, cât de multe lucruri putem învăța de la copii, dacă am fi puțin mai deschiși la minte.

*

Trăiesc această experiență grație Cambridge School și internshipului inițiat de ei împreună cu British Council.

Deși aparent procesul de selecție nu este foarte dur, este dificil să reziști. Cred că am avut un plus față de alte colege pentru că eu nu am  mai lucrat. Sistemul după care lucrăm noi este diferit față de ce se întâmplă de obicei în școlile românești. Suntem nevoite să adaptăm metodele noastre după stilul fiecărei școli. Uneori ne iese, uneori nu.

În final, consider că în momentul în care reușești să interacționezi la acest nivel cu niște copii, poți lucra cu orice fel de oameni.

Share Button
Categories: BLOGjob

1 Comment

personal blog & photo gallery | și când plâng eu râd · December 15, 2012 at 3:33 am

[…] în final dezamăgită de mine. Totul s-a întâmplat din vina mea – eu am fost cea care s-a entuziasmat prostește, cea care a reacționat greșit și cea care a avut încredere în oameni când i se […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *