gabrieladeleanu.ro

poză cu nepoata mea, postată fără acordul scris al mamei ei.

Vreau, nu vreau, tot mai des ajung să fiu printre copii. Parcă cu cât trece timpul mai mult, mai mulți copii apar în jurul meu. Nu e că nu-mi plac, însă nu am aflat încă ce înseamnă “răbdarea maternă”.

Aflându-mă în cadre “mămicești” aud cum copilul nu-știu-cui are vărsat de vânt, cum alt copil a făcut pojar și că ce rău ar fi să se molipsească și copilul din posesie. Cu atât mai rău e dacă sunt frați, că sigur au amândoi o boală din asta, iar câmpul de molipsire s-a dublat automat.

Vorbim aici despre bolile copilăriei, da? Adică vărsat de vânt, pojar, oreion, din astea așa. Boli care devin mai grave o dată cu înaintarea în vârstă. În același capitol putem include și operația de apendicită, care degenerează în — după ce treci de-o vârstă.

Cu mintea pe care o am acum, zic că dacă am copii, îi duc la toți colegii lor bolnavi, să le cresc rezistența sănății și imunitatea. De ce tendința e alta? Pentru că devin copii mai alintați și mai plângăcioși? Că ți-e milă de pruncul tău să-l vezi suferind?

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *